Există un centru al Universului?
Viaţa ca fenomen manifestat conţine un profund mister… oriunde în Univers există civilizaţii, cum este şi a noastră, care au încercat să pătrundă un asemenea mister a cărui adâncime nu prea are cum să fie estimată… Este ca şi cum totul a început de undeva fără să aibă un început aşa cum ştim noi, şi continuă la nesfârşit fără a avea un capăt aşa cum înţelegem noi noţiunea de capăt al lucrurilor.
Cât de mult putem cuprinde din Univers cu ajutorul imaginaţiei?
Din acest punct de vedere devine evident că viaţa în sine reprezintă un mecanism atât de bizar încât, uitându-ne la complexitatea formelor de viaţă de pe Pământ, ne-am putea întreba din ce provin toate aceste forme de manifestare a vieţuitoarelor? Şi câte alte forme de viaţă ar mai putea exista în galaxia noastră şi în multe alte galaxii? Ne putem doar imagina… Gândindu-ne la imensitatea Universului în care existăm, ne referim cel puţin la cel fizic cu trei dimensiuni, oare unde o fi capătul acestuia, dacă există vreunul? Căci dacă ar exista un capăt al său, adică o limită, conform logicii şi legilor fizicii ar trebui să existe un centru al său, un punct de început, adică o zonă în care am putea spune că s-a născut acest Univers fizic tridimensional. Aşa cum au observat astrofizicienii în Universul nostru au loc tot felul de fenomene, există găuri negre şi mai recent şi găuri albe, există qusari, pulsari şi aşa zisa „materie întunecată” care nu se vede şi care ocupă aproximativ 80% din masa întregului Univers.
Cum putem descifra misterul găurilor negre?
Dacă găurile negre sunt puncte prin care energia şi materia acestui Univers sunt absorbite şi duse cine ştie unde, înseamnă că această energie şi materia respectivă apar undeva fie în altă zonă a acestui Univers, fie sunt transportate în dimensiuni superioare. Pentru că undeva trebuie să ajungă, nu pot dispare în neant fără să mai existe. Şi pentru a înţelege mai bine ideea că totuşi există un centru al acestui Univers, să luăm modelul fiinţei umane. Avem un centru de greutate al corpului, iar limita fizică pe care o avem este suprafaţa corpului nostru fizic. Dacă ne raportăm la înfăţişarea noastră ca fiinţe, centrul de greutate se află în zona ombilicală, şi extinzând acest concept, am putea asemui Universul fizic cu o imensă fiinţă, având centrul său de greutate undeva, într-o zonă pe care cel mai probabil încă nu am detectat-o cu instrumentele noastre până acum. Cu certitudine există totuşi un asemenea centru de greutate al Universului fizic, care face ca acest Univers într-un fel sau altul să fie conştient de sine, la fel cum noi suntem conştienţi că suntem alcătuiţi din oase, ţesuturi, sânge, energie şi suflu vital.
Aţi putea să vă daţi seama oare că aşa cum simţim noi că avem un centru de greutate tot aşa simte şi Universul că are un centru de greutate? Şi că aşa cum noi suntem conştienţi că avem o poziţie bipedă, şi că ne deplasăm astfel, la fel şi Universul are conştienţa faptului că „se îndreaptă” către o anume direcţie?
Radu Ran