Culturalis – sau cum percep eu cultura în România?

Joi, 24.Aug.2017 00:00 Culturalis Lasă un răspuns 1 vizualizari

Nu obișnuiesc să citesc știri, fie  ele „șocante, senzaționale”, sau mondene.Motivul: nu există suficient de șocant încât să mă intereseze pe mine sau pe altcineva, care are ceva în cap.

Astăzi însă, căutând niște surse de inspirație, m-am lovit de știrile senzaționale ale secolului 21. Nu are rost menționez numele  site-ului pentru că nu merită atâta atenție. Una din știri era :„Salvador Dali a fost exhumat la rugămințile unei clarvăzătoare”.

În primul rând nu știam că dacă vrei să  exhumezi pe cineva tot ceea ce trebuie să faci este să te rogi sau să rogi pe cineva. În al doilea rând, dacă era clarvăzătoare, de ce mai trebuia să îl exhumeze?

A doua știre „senzațională” era: ”Câte cărți trebuie să fie într-o casă pentru a avea un copil deștept”. Din punctul meu de vedere nici una, deoarece dacă este un copil inteligent va ști sau i se va pune la dispoziție ce să citească (o bibliografie), fie online, fie fizic; ceea ce înseamnă că biblioteca se va mări odată cu capacitatea copilului de a-și dori să  acumuleze informații și să-și dezvolte imaginația.

 

Aș fi vrut să scriu despre cultură, despre România de odinioară, despre valorile pe care le-a avut și le mai are încă; dar care, nu sunt promovate. Înainte de toate vreau să fac o introducere asupra a ceea  ce văd eu sau cred eu că înseamnă cultură.

Wikipedia spune în felul următor:

„Cultura vine de la cuvântul latin colere, care înseamnă a cultiva sau a onora. ”

UNESCO definește cultura ca „o serie de caracteristici distincte a unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali”.

Există diferite definiții ale culturii, începând cu secolul XVIII, dar la fel de bine putem defini cultura pe baza părților ei componente: valori sau idei, norme sau comportamente, și artefacte adică părți ale culturii materiale).

Din punctul meu de vedere, cultura este tot ceea ce ține de istorie, cunoștințe generale, artă ( fie ea în formă scrisă, pictată, desenată, cântată, ), inovație. Putem defini cultura sub contextul social,  dar nu putem integra societatea sau indivizii unei societăți în cultură, așa cum este ea. Ne putem referi la cultura națională sau la cea internațională.

Cultura presupune valoare, cultura presupune un lucru pe care îl valorifici, un lucru pe care îl prețuiești, ceva ce va dăinui pentru totdeauna.

Din păcate însă, nu mai știm ce înseamnă  valoare. Habar nu avem ce înseamnă cultură.

În  practică,atunci  când deschidem televizorul sau citim presa, valorile promovate sunt…  INEXISTENTE.

Cultura presupune să îți valorifici tradițiile naționale, să îți promovezi oamenii de valoare în permanență, să te promovezi  ca țară.

Este o diferență între ceea ce suntem și cum ne vedem. Suntem „mult prea inteligenți”, dar nu mai știm să deschidem ușa unei doamne. Știm să le facem pe toate, dar nu mai știm să ne salutăm vecinul. Ne-am pierdut respectul față de oamenii de lângă noi, dar promovăm analfabetismul și ignoranța.

Ignoranța este lipsa culturii. Tupeul, nesimțirea, lipsa bunelor maniere intră la absența culturii.

Suntem grăbiți să judecăm înainte de a cunoaște! Suntem grăbiți să ne părăsim țara și cultura!

Nu suntem în stare să luptăm pentru ceea ce este de drept al nostru, în schimb știm să plecăm capul și să acceptăm ceea ce ni se spune. Copiii noștri nu își dezvoltă imaginația cu poveștile lui Creangă sau Ispirescu (asta dacă au auzit de ei), cu poeziile lui Eminescu (pentru că l-am blamat mai bine de 20 de ani că îl învățam în școli, încât acum ne facem că nu mai există);  în schimb, îi pregătim pentru vremurile grele ce vin: ajustarea nivelului de tupeu și nesimțire (numai așa poți ajunge departe în viață).

Eu încă recitesc cu plăcere Ion Creangă, Petre Ispirescu, Mhail Sadoveanu, ba chiar și Eminescu și Coșbuc. Cred că am citit Cei trei Muschetari de cel puțin 100 de ori, însă dacă întreb acum un copil despre  această carte o să mă întrebe dacă a apărut la televizor sau e pe tabletă.

Recunosc, nu îmi place pictura abstractă, dar am admirat „Carul cu boi” al lui Grigorescu, m-am plimbat prin Parcul Brâncuși la Târgu Jiu, dar nu mi-am ghidat viața după vreun VIP de la TV.

Am început cu acele „două știri senzaționale” pentru că, din păcate, noi numai așa ceva promovăm. Promovăm senzaționalul în loc să promovăm cultura.

Nu vreau să uit din ce țară mă trag, nu vreau să îmi uit istoria și cultura!

Tu te afli printre cei care încă mai văd frumusețile acestei națiuni?

Alexandra Dănciulescu

Sursa foto: mocanitacuidei.ro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *