Conflictul dintre raţiune şi sentimente
În fiinţa noastră există un permanent conflict între minte şi inimă
De ce? Pentru că mintea noastră este extrem de obsedată să deţină cât mai mult din ceea ce ne place. Educaţia noastră, civilizaţia noastră, economia precum şi toate progresele tehnologice au fost şi sunt create de minte. Mintea este extrem de abilă, dar şi instabilă. Uneori ne dorim ceva pentru ca în următorul minut să ne dorim cu totul altceva. Ea nu se înscrie aproape niciodată în timpul prezent, trecutul şi viitorul sunt problemele cu care mintea noastră lucrează. Slavă Creatorului pentru faptul că organismul nostru fizic funcţionează în prezent. Vă puteţi închipui un corp care uită să respire şi o amână pe o altă dată? Fie ziua de ieri fie ziua de mâine! Datorită instabilităţii minţii, multe din problemele noastre cotidiene tind să o ia razna.
Societatea umană este prea mult obsedată de ce poate face cu mintea, însă nu şi cu inima
Ce ne poate dărui aceasta? Este corect să spunem că nu ne poate da bani, cuceriri ştiinţifice, mari industrii şi concerne, însă… Cel mai simplu dar al inimii este iubirea, fericirea şi bucuria de a trăi. Ea ne poate înălţa sufletele aducând în noi frumuseţea vieţii, bucuria muzicii şi poeziei… şi câte şi mai câte. În lumea iubirii, inima este cel mai bun ghid, cea mai bună prietenă, iar rugăciunea emisă cu inima bucură sufletul Unicului. Cu inima nu putem câştiga războaiele, dar ne putem face mulţi prieteni. Chiar dacă vom crea bombe pentru a cuceri noi teritorii, nu putem distruge cu inima oamenii. Cei ce au o inimă mare sunt mari creatori, în timp ce cei cu mintea mare pot să distrugă. Aşa se explică faptul că învăţământul şi educaţia au devenit sterile, tone de maculatură şi minţi îndobitocite care nu mai ştiu să creeze. Este tragic dragii mei, dar este adevărat.
Întreaga noastră civilizaţie a căzut în capcana intelectului
Marile universităţi, colegii şi şcoli ale lumii au dus şi duc la distrugerea umanităţii. Omul va scăpa din capcana minţii doar atunci când inima va creşte ca pondere în viaţa sa. Altfel suferinţele vor continua la nesfârşit. Doar inima este cea care poate să ne scape de sclavagismul mentalului inferior. Putem afirma că aici pe Pământ raiul şi iadul există împreună, de noi depinde unde trăim. La ora actuală omul s-a îndepărtat prea mult, aş spune chiar într-un mod periculos pentru însăşi existenţa sa. Am uitat cu desăvârşire de inimă şi nu îi mai înţelegem limbajul, noi suntem tari doar pe logică. Posibil ca actorii să fie acei oameni care au reuşit să ajungă la inima noastră tocmai prin oglinzile oferite de rolurile jucate de aceştia.
Unde sunt poeţii de altădată? Oamenii noştri de ştiinţă se bazează prea mult pe intelect, iar ca balanţa să fie în echilibru, au trebuit să apară maeştrii care să ne arate calea inimii. Astfel azi putem vorbi despre un Buddha, Khrisna, Iisus, Sai Baba, Babaji. Cea mai mare putere este conferită doar de puterea de-a iubi a inimii! Inima ne face creativi! Marile valori ale umanităţii au apărut doar datorită inimii. Este necesar să retrezim inima şi să ne întoarcem la natură! Avem în noi puterea de a reînvăţa să iubim şi să privim din nou trandafirii. Numai cei ce iubesc sunt plini de bucurie pentru că bucuria este o funcţie a iubirii. Tocmai de aceea este necesar să ne deschidem tot mai mult inimile faţă de iubire şi astfel vom deveni pe zi ce trece tot mai fericiţi. Nu este important faptul că ne este sau nu returnată iubirea, rezultatul chiar nu contează, tot ceea ce contează este doar faptul că iubim, şi atât! Acolo unde este iubire este şi fericire! Valoarea iubirii este de nemăsurat! Ea are o valoare prin ea însăşi! Nu contează pe cine iubim, poate să fie un copil, un copac, un delfin… chiar nu contează. Atunci când iubeşti, devii una cu ceea ce iubeşti, asta înseamnă binecuvântare, nu uitaţi! În încheiere am să vă spun că cine iubeşte este fericit. Acesta este un secret care ne poate face pe toţi fericiţi 24 de ore din 24 de ore pe zi.
Începe ziua cu iubire, umple ziua cu iubire, încheie ziua cu iubire!
