azk.ro -cosmetice profesionale pentru saloane

Originile şi utilizarea runelor

Vineri, 04.Sep.2015 14:39 Divinatie, Rune Lasă un răspuns 1 vizualizari

Acum că ştim câte ceva despre divinaţie, vom intra şi mai profund în arcanele Nordului, în utilizarea runelor.

Originile si utilizarea runelor 2

De unde vin, cum sunt organizate şi cum sunt folosite runele?

Din punct de vedere istoric, runele folosite de popoarele Nordului au evoluat din alfabetele protolatine, pelasge, sau poate din cel fenician adus de negustori. Oamenii de ştiinţă încă nu s-au pus de acord asupra originii lor. Din punct de vedere mitic, acestea au o poveste interesantă: au fost obţinute de către zeul Odin, care se bucura de mare trecere la populaţile germanice, de la păzitorul Copacului Cunoaşterii, uriaşul Mimir. Acesta se sacrifică şi petrece un anumit număr de nopţi străpuns în arbore, primind în timpul suferinţei sale învăţătura runelor, pentru ca mai apoi să o poată descoperi oamenilor. Sacrificiul lui Odin nu este văzut în lumea nordică drept un fapt atroce, ci unul necesar pentru a aduce un cadou de nepreţuit omenirii, în acelaşi fel în care moartea lui Osiris la egipteni şi a lui Iisus Christos la creştini sunt celebrate ca praguri iniţiatice şi evenimente cosmice. Există trei mari seturi de rune folosite în divinaţie şi magie: cel Islandez, cel Clasic şi cel Anglo-Saxon. Setul islandez are 18 rune şi se bazează pe cheile vechii magii nordice, Islanda fiind mult timp considerată Ultima Thule sau ultima rămăşiţă a Atlantidei. Cel clasic, pe care noi îl vom studia, are 24 de semne şi este cel mai răspândit, fiind cunoscut şi sub numele de Vechiul Futhark, iar cel Anglo-Saxon, cel mai complex, are 32 de semne şi adună în el o mare înţelepciune, împreună cu cheile geometriei sacre multidimensionale. Din investigaţile noastre, există căi de activare a câmpului cristalin uman Merkaba cu ajutorul acestui set, după tehnici speciale.

Alfabetul runic clasic

Originile si utilizarea runelor 3Alfabetul runic clasic, pe care noi îl vom explora încetul cu încetul, are 24 de rune, fiecare având un sunet, un nume şi o semnificaţie. Ele se împart în trei seturi (aettir), fiecare având câte un zeu tutelar. Primul set este aettul Freyei, şi reprezintă manifestarea energiilor feminine, iar runele care îl compun sunt Fehu, Uruz, Thurisaz, Ansuz, Raidho, Kenaz, Gifu şi Wunjo, reprezentand sunetele F, U, Th, A, R, K, G şi V, de unde îşi ia şi numele. Cel de-al doilea aett, al zeului Heimdall, care ancorează energiile neutre, este format din runele Hagalaz, Nauthiz, Isa, Jera, Eihwaz, Perthro Algiz, şi Sowilo, reprezentând sunetele H, N, I, Y, EI, P, Z şi S. Cel de pe urmă aeet este al zeului Tyr, set ce reprezintă energiile preponderent masculine, şi este alcătuit din runele Tiwaz, Berkano, Ehwaz, Mannaz, Laguz, Ingwaz, Dagaz şi Othala, fiind simboluri pentru sunetele T, B, E, M, L, NG, D şi O.

Din ce sunt făcute runele şi la ce sunt folosite?

Originile si utilizarea runelor 3În vechime, runele erau folosite pentru un mare număr de acte magice: se sculptau pe săbii runele victoriei, se scrijeleau pe navele vikinge runele drumului sigur, se zgâriau pe cupe runele care anihilau otrava şi se desenau în case, pe prag, pe stâlpi sau pe grinzi, pentru a proteja casa de rău sau pentru a aduce prosperitate. Când trebuia să se apeleze la puterea lor divinatorie, preoţii germanici mergeau la un pom roditor şi tăiau crenguţe, pe care sculptau semnele runice, de unde şi denumirea alternativă de „staf” sau „stav” adică „băţ, baston”. În vremurile moderne, runele se pot găsi într-o mare diversitate de forme, seturi deja făcute, fie din os, din lemn, din sidef, din piatră de râu sau chiar din pietre semipreţioase. Există unii care încă folosesc beţişoare runice sau rune din sâmburi tari, ba chiar şi rune din fasole albă, oricât de ciudat ar suna. Nu contează cât de frumos sau de reuşit este setul de rune, ideal este să fie făcut de propriile mâini. Puteţi opta pentru cumpărarea unui set de rune deja făcut, bineînţeles, dar mult mai eficientă este înscrierea fiecărei rune pentru a ne familiariza cu vibraţia ei. Un compromis destul bun este numai cumpărarea sau obţinerea pieselor pe care se vor desena sau înscrie runele, înscrierea fiind însă făcută de noi înşine. Bucăţele de lemn sau placaj, pietre plate găsite în mare sau în râuri, sâmburi de migdale sau caisă, oricare poate servi acestui scop. Se pot folosi şi cartoane de mărimea cărţilor de joc, cu runele desenate pe ele, drept oracol, asemenea Tarotului. Posibilităţile sunt practic nelimitate, depinde numai de creativitatea fiecăruia. De obicei, runele se desenează cu vopsea roşie, în comerţ găsindu-se uşor markere de acest fel. Ar fi indicat ca toate ustensilele folosite la crearea unui set de rune să fie noi: plăcuţele de lemn trebuiesc şefuite un pic cu hârtie abrazivă chiar de mâna noastră, pietrele trebuiesc spălate atent iar cărţile oraculare tăiate dintr-o foaie nouă de carton. Markerul sau pensula folosite trebuiesc să fie de asemenea noi, nefiind utilizate la a scrie nimic altceva. Momentul cel mai propice al confecţionării unui set de rune este atunci când Luna este în creştere, urmând ca în timpul Lunii pline să fie consacrat întreg setul. Ce înseamnă acest lucru? Odată terminate, vom lua runele şi le vom consacra lui Dumnezeu, ţinându-le în palme şi spunând: „ Doamne, Dumnezeul meu, Tată al oamenilor şi al zeilor deopotrivă, preaputernic Domn care nu ai asemănare, Stăpân al tuturor misterelor şi drept Judecător al întregului Univers, conferă acestor rune binecuvântarea Ta, întru slava numelui Tău cel sfânt, Amin.” Apoi, dacă materialul din care sunt făcute ne permite, le vom trece prin flacăra unei lumânari şi vom spune: „Prin puterea Focului!”. Apoi le vom trece prin fumul parfumat de tămâie sau de beţişoare parfumate, vom sufla peste ele şi vom spune „Prin puterea Aerului!”. Le vom stropi cu apă curată, neîncepută, sau cu apă sfinţită şi vom spune: „Prin puterea Apei!”, iar apoi le vom arunca pe pământ şi vom spune: „Prin puterea Pământului”. Runele se vor păstra într-o pânză circulară sau pătrată, care le va conţine, legată fiind în partea superioară asemeni unei punguţe. Când vom avea nevoie de ele, vom deschide pânza, o vom întinde pe o suprafaţă plană şi vom arunca pe ea runele, sau le vom selecţiona. Exista multe tehnici de interpretare a runelor şi de asemenea, o serie de reguli stricte ce trebuie observate în lucrul cu acestea. De la felul în care se aruncă sau se extrag, până la aşezarea lor. Însă despre toate acestea, în articolul următor…

Asterion


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *