Mintea este Zeul nostru

Marți, 06.Oct.2015 10:28 Auto-sugestie Lasă un răspuns 1 vizualizari

Suntem convinşi cu toţii că ştim ce facem, ce vrem, ce este cel mai bine pentru noi şi pentru cei de lângă noi… şi câte altele nu ştim!? Ştim şi cine este zeul nostru! Sau, cel puţin, aşa afirmăm. Ştim că asta nu este suficient şi drept urmare ne punem pe demonstrat: cine este şi al cui zeu este mai mare şi mai tare!

Mintea este Zeul nostru 2

Puţini sunt cei care au înţeles că Zeul este diferit de Dumnezeul sau Creatorul nostru. Orice zeitate are puteri limitate, are nevoie de puterea şi susţinerea adepţilor săi, dar şi mai important este că după ce a demonstrat ceea ce „trebuie” demonstrat pleacă cu coada între picioare în turnul său de veghe, de unde se va „deranja” să revină pentru a aduce „adevărul şi lumina”! Principiul care se manifestă este foarte simplu: „necesitatea atrage manifestarea”.

Aplicarea principiilor noastre în viaţă este o faptă răsplătită prin rezultate parţiale, până ne atingem scopul propus în momentul aplicării fiecărui principiu în parte, care se încheie cu rezultatul final, reprezentat de nivelul de conştiinţă atins la încetarea acţiunilor noastre. Conştienţi fiind de implicarea noastră, dacă vom căuta vinovaţi în exterior şi plasăm altora ceea ce trebuie să facem, rămânem ignoranţi şi iresponsabili în faptele noastre, iar rezultatele obţinute sunt pe măsură.

Ţineţi cont fiecare în parte, încă de la început, de la primul gând ce urmează să devină vorbă şi apoi faptă, că ce este de la noi tot la noi se întoarce! Daţi celorlalţi gânduri, vorbe sau fapte şi exact acelaşi rezultat îl veţi primi. Aceasta este Legea cauzei şi a efectului sau Legea Karmei; dacă strigi singur în pădure vei auzi doar ecoul strigătului tău! Lucrurile se complică atunci când ceea ce faci îi implică şi pe alţii şi rezultatul este comun.

Iată de ce pentru fapte individuale, aparent bune, ajungem la rezultate aparent nemeritate. Noi ne-am născut pentru a ne manifesta: interacţionăm, dăm şi primim! Regula bunului simţ este „să dăm Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”! Dacă dăm cu mintea rezultatul este adresat minţii. Şi doar când dai cu Sufletul, fără să aştepţi un rezultat anume, primeşti potrivit meritului Sufletului tău. (Cine nu poate să înţeleagă diferenţa dintre Suflet şi Minte, îl rog respectuos să citească altceva.)

Uităm deseori că activităţile pe care le desfăşurăm ţin de natura minţii noastre, pentru că ele respectă un sistem de valori bazat pe principiile sociale actuale. La modul cum a evoluat omenirea, atât ideologia materialistă cât şi cea umanistă este tributară minţii noastre. Am încercat să cunoaştem, să înţelegem, să experimentăm şi să catalogăm cu de la noi putere. Am pus la treabă geniala noastră minte şi am ajuns cele mai importante persoane de astăzi. Aşa am descoperit că Zeul nostru este Mintea, intelectul uman!

Mintea este Zeul nostru 3Lăsaţi hoţul să strige „HOŢII”. Nevoile umane sunt mai presus de preocupările intelectuale. Sufletul uman se „hrăneşte” cu ceea ce omul trăieşte zilnic, el aparţine lui Dumnezeu şi este moştenitorul de drept al Creaţiei. Zeul nostru, adică intelectul, este doar „o parte” a Sufletului. Pentru cei care „a trăi” înseamnă a manifesta „toate părţile” Sufletului experienţa acumulată este mult diferită de a celor care zi şi noapte muncesc cu mintea. Când eşti prins în „procesul creativ” al minţii de fapt eşti sclavul Zeului tău, chiar fără să realizezi acest fapt!

Sufletul omului are ca sediu fizic, în corpul uman, inima. Omul contemporan are un creier dezvoltat şi o inimă slabă. Procesul de dezvoltare al creierului în detrimentul inimii este rezultatul la care omul a ajuns prin trăiri psihologice. Legea armoniei este o legea a naturii. Fiecare om îşi are locul său binemeritat în societate. Dacă trăirile sale sunt în armonie cu natura echilibrul om-natură se reglează de la sine. Dezechilibrând modul de trăire umană pe latură psihică, emoţională sau afectivă nu ajungem să trăim mai bine. Şi mai devreme sau mai târziu ajungem la boli ale corpului fizic.

Armonia şi diversitatea sunt două principii strâns legate pe care trebuie să le înţelegem şi să le aplicăm în activităţile noastre. Cunoscând şi aplicând legile naturii ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine. Nu putem să dăm lecţii de morală sau de înţelepciune doar din simplu fapt că noi le-am învăţat şi nu mai trebuie să le aplicăm. Capabilitatea şi măiestria nu sunt aptitudini proprii ce trebuie măsurate sau demonstrate. Talentele pe care le avem fiecare sunt doar unelte cu care putem construi o civilizaţie cu adevărat dezvoltată. Cu abilităţile personale şi cu puterea fiecăruia de a crea punându-ne „în serviciul” comunităţii am reuşi în câteva decenii să transformăm întreaga societate! Şi nu există niciun „din păcate” de care să ne împiedicăm, ci este doar o lipsă de voinţă şi o lene crasă de a ne implica!

Cine să ne facă ordine în viaţa noastră? Cine să ne apere de noi înşine? Cine are nevoie să slujească şi să hrănească ZEUL din el? Răspunsul este personal, pentru că fiecare răspunde în dreptul său! Şi acest răspuns este dictat de interesul personal! Cu toţii suntem oameni şi putem trăi pe picioarele noastre sau pe spatele semenului „mai slab”.

Răutatea umană nu porneşte din Suflet, ci din Minte! Sufletul este natura Divină impersonală! Şi este sediul virtuţilor omului. Manifestând acest nivel de conşiinţă omul este cocreator cu Dumnezeu şi creaţia sa este virtuoasă! Iar la o astfel de creaţie Mintea este servitorul şi în nici un caz nu este zeul.

Un om virtuos este cel ce se cunoaşte pe sine, trăieşte viaţa aşa cum simte inima sa şi face voia Sufletului său. Noi toţi suntem virtuoşi, cât timp ascultăm de Suflet! Namaste!

El Ma


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *