Mayașii și Constelația Pleiadelor – I
Este fascinant misterul care învăluie istoria poporului Maya. Cu o cultură bogată şi o astronomie la fel de exactă ca cea a strămoşilor noştri geto-daci, precum şi cu un tip de limbaj simbolistic complex, civilizaţia maya reprezintă şi acum o enigmă pentru cercetători. Ceea ce matematicienii şi astrofizicienii au putut constata în urma numeroaselor investigaţii efectuate asupra culturii mayaşe, a fost că – după opinia savanţilor – nu se ştie de unde avea acest popor cunoştinţe atât de avansate pentru acele vremuri despre locaţia exactă a centrului Căii Lactee. Aşa ceva găsim şi la geto-daci, cu misterioasa Axis Mundi.
Urmaşii mayașilor
S-a estimat eronat că această cultură mayaşă s-a născut cam cu aproximativ 3114 de ani în urmă. Adevărul legat de această estimare are la bază o serie întreagă de scrieri mayaşe se referă la istoria şi vechimea acestei culturi. Dar adevărul este altul, civilizaţia Maya fiind mult mai veche, începând cu aproximativ 20.000 de ani înaintea erei noastre. De unde poate avea această vechime? Nu este de mirare că, aşa cum s-a dezvoltat ea, civilizaţia mayaşă a avut o legătură foarte strânsă cu emisari veniţi din stele. Nici nu poate fi altfel, dacă ne raportăm la ceea ce aţi citit și cu ocazia altor informații publicate în alte articole despre civilizaţiile galactice. Este firesc faptul că mayaşii să reprezinte una din multele ramuri descendente ale celor veniţi din Pleiade cu zeci de mii de ani în urmă. Principalul lor zeu Quetzal Qoatl – aşa zisul ”Şarpe cu Pene” – este în realitate simbolul metafizic al entităţii numite Hermes Trismegistos. Acest simbol este caduceul în jurul căruia două spirale ca doi şerpi urcă spre partea sa de sus, unde se află două pene stilizate. Căci aşa cum a realizat în urmă cu aproximativ 12.000 de ani piramidele din Egipt cu o întreagă echipă (aşa cum am descris în alte articole), la fel Hermes Trismegistos a iniţiat construcţia piramidelor mayaşe, dându-le o orientare astronomică după poziţia constelaţiei Pleiade. De ce aşa? Ce mister ascunde asta?
Structura omului Homo Sapiens şi duşmanii săi
Aşa cum aţi citit în cadrul articolelor noastre, o mică parte din istoria zbuciumată a naşterii lui Homo Sapiens a fost redată în raport cu creatorii săi. În locurile unde rasa umană urma să se dezvolte conform proiectului iniţat de Maeştrii Orionului şi a celor din Pleiade, era necesară construirea de piramide. Motivul este uşor de ghicit. Odată construite, respectivele piramide urmau să genereze câmpuri energetice corespunzătoare conectării la câmpurile energetico-spirituale galactice. Pe lângă asta, datorită unor asemenea emisii, chakrele principale ale lui Homo Sapiens urmau să cunoască o amplificare a energiilor lor, pentru a fixa în oameni două mari componente care până la urmă au dat roadele aşteptate, după zeci de mii de ani: sentimentele şi limbajul articulat. De aceea Maeştrii Orionului şi cei din Pleiade au amplasat în acele vremuri complexele arhitectonice în Yucatan şi Egipt, Confederaţia Galactică aprobând structurarea a trei chakre superioare la Homo Sapiens: Anahata, Vishudda şi Ajna-Sahasrara. De Anahata s-au ocupat cei din Pleiade, de Vishudda – Maeştrii Orionului, iar de Ajna – Sahasrara cei din Ursa Mare. Se estimase că prin aceste trei chakre se puteau coordona oamenii pentru a-i ajuta să crească în calitate de rasă nouă în galaxie. Cum cuplul Ajna – Sahasrara îndeplineşte funcţia spirituală a celui de-al treilea ochi, inamicii speciei noastre nu au dorit ca noi să devenim o rasă cu puteri spirituale mari, aşa cum au decis creatorii noştri. Ca urmare au influenţat pe cei din Alcor, care se ocupau de implementarea chakrelor Ajna – Sahasrara, care asigură legătura cu Energia Creatorului, pentru a nu mai fi de acord cu proiectul Homo Sapiens. Apoi a venit războiul celor din Pleiade şi a Maeştrilor Orionului cu cei din Alcor, care nu au mai fost de acord cu proiectul Homo Sapiens. Omului nu i se dădea şansa să devină o fiinţă conştientă de sine, dar cineva din Pleiade a decis altfel. Acela a fost Iisus…
Radu Ran
