Kabbala şi tainele alfabetului ebraic

Unul dintre cele mai vechi alfabete care au rămas până în ziua de azi în folosinţă este alfabetul ebraic.

Alfabetul ebraic stă la rădăcina celorlalte sisteme de scriere ale lumii

Recunoscut de majoritatea cercetătorilor ca fiind un alfabet-rădăcină pentru multe dintre celelalte sisteme de scriere, alfabetul ebraic este şi o unealtă energetică destul de puternică, folosită şi pe partea luminoasă şi pe partea întunecată, de-a lungul vremii. Studiul folosirii mistice a alfabetului ebraic este numit kabbala, ştiinţa sacră păstrată de tradiţia iudaică, despre care s-au scris mii de cărţi până în prezent. Dar ceea ce este cunoscut în prezent drept alfabetul ebraic, ca formă, este o adaptare târzie apărută în timpul robiei din Babilon. Înainte de asta era folosit un alfabet mai simplu şi mai precis, înrudit cu cel fenician, semănând cu runele germanice şi cu alfabetul de azi. Ceea ce era atunci folosit ca alfabet ebraic îşi avea rădăcinile în scrierea pe care Moise o primise în cadrul comunicărilor sale divine, avându-şi originea în sistemul Pleiadelor.

Se spune că limba ebraică primordială ar fi limba îngerilor, ceea ce nu este nici adevărat întru totul, dar nici fals.

Consiliul Ohalu al Maeştrilor Pleiadeeni a folosit 22 de vibraţii de bază pentru a crea o serie de coduri, în general de două sau de trei litere, care mai târziu au devenit rădăcinile cuvintelor ebraice. Studiul kabbalei este de fapt studiul acestor procese de combinare a literelor, printre cele mai vechi tehnologii luminice date civilizaţiei, după catastrofa atlantă. Adevăratele forme ale alfabetului ebraic sunt nişte simple şi grăitoare glife care întrupează modele energetice active.

Litera Vav din alfabetul ebraic

În imaginea alăturată puteţi vedea una dintre yantrele pleiadeene, asociată literei Vav. Forma din centru este litera originală, Vu, având forma literei Y, care simbolizează partea feminină a Creatorului şi forţa Yin. Ordinea alfabetului este şi ea grăitoare, de la numărul 22 până la succesiunea fiecărei litere-simbol ca parte a codului. Prima literă este Aleph, care în ebraică înseamnă Taur sau Bou. Acest lucru arată atât originea alfabetului, Pleiadele fiind un grup de stele din constelaţia Taurului, cât şi timpul în care a fost aranjat alfabetul astfel. În momentul când au fost revelate aceste coduri pleiadeene lui Moise, se făcea tranziţia de la Era Taurului la cea a Berbecului, aşa că treptat litera Aleph reprezenta un cap de taur, apoi a fost reprezentat culcat pe o parte, pentru ca în final să fie răsturnat cu totul, devenind A, odată ce vechile energii ale Taurului au trecut în istorie.

Codul literelor ebraice aflat în ADN-ul uman nu se rezumă numai la afirmaţii lipsite de bază, cei interesaţi putând consulta cărţile lui Gregg Braden, în special „Codul lui Dumnezeu”.

Alfabetul ebraic şi codul AND Homo Sapiens

Având în vedere că civilizaţia luminică pleiadeeană şi-a adus aportul considerabil la crearea speciei Homo Sapiens, este un lucru firesc ca modelele vibraţionale genetice să poată fi accesate prin studiul, meditaţia şi folosirea acestui alfabet.

Meditaţiile vechilor rabini hasidici asupra lor erau menite de fapt să elibereze codurile luminice din ADN-ul practicantului, de aceea kabbala a fost ţinută secretă multe sute de ani şi mânuită numai de cei consideraţi a fi destul de maturi.

Alături de codurile de acces ADN ale fiecărui individ, mai există şi codurile de acces colective, care funcţionează pe grupuri de oameni sau pe familii de suflete, în funcţie de originea spiritelor acestora. Codurile pleiadeene funcţionează asupra celor care au moştenit tradiţiile religioase ale Orientului Mijlociu, dar şi asupra întregii familii Homo Sapiens, datorită aportului genetic pe care cei din Pleiade l-au adus acestei specii.

Asterion