Dacă vrem să fim sănătoşi, de ce ne complacem într-un stil de viaţă noci...

Se comentează mereu, în presa audio şi în cea scrisă, despre modalităţile de îmbunătăţire a stării de sănătate, dar prea puţin se vorbeşte despre posibilităţile proprii prin care omul să-şi restabilească starea de sănătate şi să o menţină timp cât mai îndelungat. Este cunoscut faptul că multe persoane după ce fac un set de terapii (alopate sau complementare) se simt bine, iar după o anumită perioadă recidivează şi apelează din nou la terapii.

De ce nu reflectăm mai mult asupra cauzelor care ne îmbolnăvesc?

Ar trebui să ne gândim mai mult de ce generează recidiva, să medităm asupra recomandărilor primite de la terapeuţi şi a propriilor capacităţi prin care poate menţine starea de sănătate ? Este oare atât de greu să ne echilibrăm şi să ne armonizăm singuri ? Dumnezeu ne-a înzestrat cu tot ce avem nevoie pentru a ne asigura sănătatea la toate nivelurile – fizic, mental, emoţional, spiritual, relaţional – chiar şi corpul nostru cere, prin limbajul lui, uneori chiar insistă să-i oferim cele necesare spre protecţia, sănătatea şi binele personal şi spre armonia cu cei din jur. Dar de cele mai multe ori corpul nu este ascultat ci îmbâcsit cu tot felul de metehne, atitudini negative şi dependenţe rău făcătoare.

Fiecare are propriul nivel mental şi spiritual, „fiecare doarme după cum îşi aşterne”, nu poate un medic sau un terapeut să apese pe un buton să-i schimbe cuiva modul de viaţă. Fără implicarea pacientului în procesul de vindecare nu se realizează mare lucru, tot ce a făcut terapeutul poate fi anulat în câteva clipe de către pacient prin modul lui de a trăi, fără să facă un efort să se schimbe ceva în stilul de viaţă.

Nu este deloc dificil să adopţi un stil de viaţă sănătos

Bolile şi dizarmonia implică mai multe aspecte: unii nu ştiu ce trebuie să facă, nu au fost consiliaţi suficient; alţii ştiu ce ar trebui să facă dar tot amână schimbarea, mereu spun „de mâine”; alţii pur şi simplu nu vor să renunţe la unele metehne spunând că reprezintă singura lor plăcere. Oare sunt mai puternice plăcerile care chinuie corpul şi aduc multe necazuri personale precum şi celor din jur decât forţele proprii ? Forţa proprie este forţa divină la care în mod voit nu se apelează ci o ignoră şi o stropeşte cu tot felul de puzderii. Dacă nu accepţi să te ajuţi de propria scânteie divină, cum să te ajute alţii, să te oblige cineva la un trai frumos ? Nu-i aşa că sună straniu ?

Mulţi cred că e foarte dificil sau cine ştie ce filosofie să lucrezi cu tine însuţi, unii cred că acest lucru se poate face doar retrăgându-te departe de cele lumeşti, la o mănăstire, în munţi sau alte locuri în care domneşte singurătatea iar ispitele sunt mai puţine. Desigur că asemenea locuri ne oferă o poartă larg deschisă spre elevarea spirituală, dar reprezintă un suport de moment, mai departe tot forţa proprie contează. Sunt atât de multe cursuri, seminarii ţinute de instructori elevaţi unde cursanţii se simt minunat, ascultă şi văd schimbări miraculoase în urma unor exersări pe care oricine poate să le practice, dar când se întorc în mediul familial şi social parcă se şterge toată acumularea de la acele evenimente şi mulţi o iau de la început, se văd mereu la un început.

Nimeni nu spune să se facă salturi mari, nici a exagera pentru a nu da în diverse extreme cu urmări nefaste, dar cu paşi mici şi cu răbdare poate toată lumea să avanseze, să urce vibraţional atrăgându-şi doar evenimente şi persoane cu vibraţii înalte, cu elevarea spirituală care hrăneşte oriunde ne-am afla.