esteto.ro

Ce au în comun toți cei care fac abuz de substanțe

Joi, 02.Mar.2017 10:57 Dependente si vicii, Psihologie Lasă un răspuns 1 vizualizari

Johann Harri, autorul cărții”Urmărind țipătul”, a emis o nouă perspectivă asupra dependenței : ”Opusul dependenței nu este abstinența. Opusul dependenței este conexiunea„.

Cu această afirmație, se pare că sunt de acord un număr destul de mare de experți, în special doctorul Gabor Mate, care precizează că în centrul dependenței se găsesc trauma și pierderea emoțională. Dacă comparăm această idee cu cea a lui Johann Harri este mai mult decât clar, că cei doi vorbesc despre același lucru.

Rezonanța limbică

Dacă conexiunea este opusul dependenței, atunci trebuie să analizăm puțin neuro-știința conexiunilor umane. În 2000, trei profesori de psihiatrie de la Universitatea California din San Francisco, au elaborat o lucrare intitulată: ”Teoria generală a Iubirii”. Această lucrare  demonstrează că oamenii  au nevoie de conexiune interumană pentru o mai bună dezvoltare a creierului. Bebelușii care sunt crescuți într-un mediu iubitor sunt ”imunizați” de dragoste, pe  plan psihologic și neurologi. Astfel, atunci când ajungem la maturitate, iar viața devine dificilă, amintirile unei copilării fericite revin, iar iubirea aceea ne copleșește, făcându-ne să fim mai rezistenți în fața dificultăților.

De aceea, cei care  cresc într-un mediu instabil, lipsiți de afecțiune, nu pot face față obstacolelor vieții.

Cum contracarăm abuzul de substanțe

Ce legătură are asta cu dependența? Gabor Mate a observat că marea majoritate a dependenților, sunt oameni care au suferit o traumă sau provin din familii  instabile, lipsite de afecțiune. El spune că  este extrem de comun  pentru oamenii dependenți de diferite  substanțe, să aibă  o  capacitate scăzută  de a face față stresului emoțional, de aici și riscul crescut pentru abuzul de substanțe.

Cum ne afectează trauma

Este bine cunoscut că orice traumă  afectează rețeaua neuronală a creierului în dezvoltare, dar și a celui matur. Problema, de fapt, este la copii, deoarece aceștia au senzația că lumea nu oferă siguranță și numai au încredere în nimeni. Acest lucru ne determină să vedem societatea,familia sau comunitate ca pe un intrus, de aceea ne vom izola de restul lumii. Oamenii care se droghează compulsiv,  o fac ca să  evite trauma și să uite lipsa  conexiunii interumane.

Soluții sociale  împotriva dependenței

La nivel de societate soluția acestei probleme este destul de simplă și ușor de implementat. Dacă o persoană  duce lipsa  afecțiunii, a unei familii iubitoare sau a suferit o traumă și este dependent de droguri, răspunsul ar trebui să fi cultural, în așa fel încât societatea  să îl facă să se simtă important și valoros ca om.

Portugalia a avut o scădere de 50%   în numărul dependenților  tocmai pentru că au implementat  programe specifice pentru  a recrea conexiunea dintre dependent și comunitate.

”Nu întreba de dependență ci întreabă de unde este suferința”.- Gabor Mate

În momentul în care cineva decide  să  înfrunte suferința, primul pas pentru a putea face acest lucru este să nu fie singur. Susținerea este cheia  pentru  a crea structura emoțională  necesară  pentru a gestiona problemele vieții. Astfel, înlocuim ce s-a pierdut, și datorită neoruplasticismului, acum știm că refacere rețelelor neuronale la adulți este posibilă. Chiar dacă este o călătorie pe care în mod normal o faci singur, tot avem nevoie de susținere morală și afecțiune.

Rădăcinile tratamentului

Ca orice ”pui” părinții sunt cei care ne ocrotesc până când putem să ne purtăm singuri de grijă, pentru că nu vor fi întotdeauna alături de noi. Probabil, la nivel emoțional, părinții ne iubesc, ne ocrotesc tocmai pentru ca noi să ne purtăm siguri de grijă. Portugalia a demonstrat că aceste persoane se refac mult mai ușor atunci când comunitatea îi apreciază, astfel reușind și ei  să se auto-aprecieze.

Este posibil ca rețeaua neuronală  emoțională, odată dezvoltată , să ne permită  nu numai să ne transmitem  afecțiune unul celuilalt  ci și să ne  auto-iubim, astfel vindecându-ne.

 Alexandra Dănciulescu


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *