Suntem singurele fiinţe care au capacitatea de a vedea lumea prin intermediul i...

În încheierea unui articol precedent ne întrebam dacă, oare, putem iubi pentru a înţelege mai bine. Am văzut cum oamenii pot iubi mai lesne ceea ce înţeleg, dar şi că se pot lipsi de iubire sau pot chiar să urască ceea ce nu înţeleg. Este momentul să vedem dacă se aplică şi reciproca.

Poate omul să înţeleagă prin intermediul iubirii?

Sau mai bine zis, ce rol joacă iubirea în înţelegere? După cum spuneam şi în articolul trecut, a intrat în vocabular expresia de “a ne înţelege” care înseamnă de fapt că ne simpatizăm sau ne iubim. Chiar şi în Biblie, expresia folosită pentru iubire, în special când era vorba de actul iubirii între doi soţi, era aceea de “a cunoaşte” (Adam a cunoscut-o pe Eva şi ea i-a născut fii). Există fără îndoială o legătură. Fără să iubim, nu putem să cunoaştem. Orice domeniu în care activează omul, de la cel mai simplu la cel mai complicat, este motivat de iubire.

Putem înţelege un anumit lucru, numai dacă suntem interesaţi şi pasionaţi de el

Să ne gândim puţin: un om care doreşte să cunoască, face acest lucru pentru că iubeşte ceea ce vrea să cunoască. Un compozitor de geniu nu cunoaşte pur şi simplu notele, ci le iubeşte, si astfel poate să compună simfonii nemaicântate vreodată şi nemaiauzite de urechile oamenilor. Un pictor nu se foloseşte numai de cunoaşterea seacă a unor legi şi reguli ale picturii, ci iubeşte culorile, nuanţele, formele şi spaţiile, pentru ca apoi să le recreeze pe pânză. Artă, poezie, muzică, teatru, toate sunt la fel. Dar ce ne facem cu matematica, fizica, astrofizica, chimia, medicina, şi restul ştiinţelor acelea greu de înţeles? Veţi râde, şi poate chiar cu poftă, dar tot din iubire sunt izvorâte…

De unde izvorăşte medicina dacă nu din iubirea faţă de semeni, din dorinţa de a ajuta, de a vindeca şi de a îngriji pe cei aflaţi în suferinţă? Cum poate un astrofizician să studieze stelele dacă acesta nu le iubeşte, dacă visele sale de mic copil, ce priveşte bolta cerului, nu se împlinesc în cunoaşterea lor pe care o practică în anii maturităţii? Orice om de ştiinţă îşi începe periplul cunoaşterii mai întâi din iubire faţă de materia pe care o studiază. Chiar dacă pentru unii este mai greu de înţeles, botanica s-a născut din iubirea florilor, medicina a luat naştere din iubirea faţă de oameni, astronomia din iubirea şi fascinaţia faţă de cerul nopţii cu milioanele sale de stele, până şi matematica a luat naştere din iubirea numerelor şi principiilor divine.

Niciun domeniu al cunoaşterii nu a apărut din cunoaştere pur şi simplu, ci mai degrabă din iubire

Vedem aşadar că iubirea ar trebui să fie unealta cea mai de preţ a celui ce vrea să cunoască. Dacă ne vom apuca să studiem stelele fără a le iubi, nu vom ajunge niciodată prea departe iar astronomia ni se va părea plictisitoare. Dacă vom încerca să pătrundem matematica fără a iubi numerele şi fără a dori să înţelegem relaţiile dintre ele, ni se va părea un chin. Dacă vom aborda chiar şi filosofia sau teologia fără a iubi înţelepciunea sau fără a-l iubi pe Dumnezeu, o vom face degeaba, şi ne vom încurca în raţionamente seci şi fără de suflet. Cheia oricărei iubiri şi acceptări este cunoaşterea, iar cheia oricărei cunoaşteri este iubirea. Atunci când suntem atraşi să înţelegem un anumit lucru, am face bine să ne întrebăm dacă suntem mânaţi de o raţiune străină, de un motiv oarecare, sau de către iubire. Meditând asupra iubirii şi asupra fascinaţiei pe care un domeniu anume îl trezeşte în noi, vom putea înţelege mult mai bine şi mult mai profund. Iubirea este cea care deschide porţile cunoaşterii, este cea care păzeşte căile înţelepciunii şi cea care oferă acea bucurie obţinută din cunoaştere.

Precum un iubit reunit cu iubita sa după o mare absenţă, cel care doreşte să cunoască trăieşte aproape aceeaşi bucurie, dacă nu chiar una mai mare, în momentul în care înţelege ceea ce caută. Este unit în sine cu obiectul căutării sale, cunoaşte ceea ce dorea să cunoască şi este liber să-şi arate iubirea faţă de acel ceva. Înainte de a studia orice, trebuie mai întâi să ne deschidem inima şi să iubim acel concept pe care dorim să-l înţelegem. Fie că este omul sau Dumnezeu, trebuie să îl iubim înainte pentru a-i putea descoperi tainele. Fie că sunt florile, stelele, apele, munţii, pietrele, animalele sau elementele chimice, fie că sunt numerele sau figurile geometrice, în toate trebuie să vedem expresii ale Creaţiei Divine şi chiar manifestări vremelnice ale lui Dumnezeu, astfel încât să le putem iubi. Iubindu-le, înţelegerea noastră se va deschide mult mai mult decât am fi sperat vreodată. Putem spune deci, că iubind, putem înţelege. Dumneavoastră înţelegeţi?

Mihai Vârtejaru