Scrisul este o formă vie de expresie a sentimentelor şi trăirilor la care asi...

Scriem în fiecare zi. Şi citim. Dacă nu cărţi sau reviste măcar vedem anunţuri prin oraş. În orice caz, nu putem să trecem cu ochii de un semn fără să-l descifrăm, pentru că aşa am fost (auto) programaţi. Putem trece pe lângă un MAGAZIN, însă, dacă, ne uităm la acele litere mari de deasupra nu vom vedea numai volume şi forme, ci vom auzi în cap o mică voce care rosteşte cuvântul “magazin”.

Scrierea şi formarea limbilor de-a lungul istoriei

De-a lungul istoriei, literele nu au fost aceleaşi, au existat mii de alfabete şi sisteme de scriere care au fost inventate, folosite şi uitate, cele vechi dând naştere celor noi, cele complexe simplificându-se, cele dificile dispărând, iar cele mai importante încă fiind folosite până în ziua de azi. În afară de savanţi, nimeni nu mai cunoaşte, să zicem, scrierea sumerienilor sau alfabetul etrusc, decât dacă ar fi pasionaţi de astfel de subiecte.

Felul în care scriem acum, va exista şi în viitor?

Răspunsul vine uitându-ne în trecut. Poate vom continua să scriem la fel 100 de ani sau 1000 sau 5000, dar în momentul în care conştiinţa umană se va ridica, la fel se va ridica şi nivelul de înţelegere şi comunicare. În Occident folosim alfabetul latin, cel chirilic şi cel grec, foarte strâns legate între ele. În Orientul Mijlociu găsim alfabetul arab cu derivatele sale şi cel ebraic. În Orient găsim scrierile derivate din alfabetul sanscrit, iar in Estul Asiei găsim o varietate mare de alfabete de influenţă sanscrită, însă dominantă este scrierea chineză şi japoneză.

Fiecare scriere caracterizează conştiinţa rasei care aparţine şi felul în care se exprimă, fiecare alfabet folosit de un grup de oameni, de un popor, de o rasă, este determinat în mod direct de ADN-ul activat  în conformitate cu matricea divină. Alfabetul ebraic se bazează pe o schemă ezoterică numită Copacul Vieţii, având 22 de conexiuni. Alfabetul arab modifică structura celui ebraic având activate 28 de căi. La fel este valabil cu sistemul Yi-Ching, însă toate acestea vor fi discutate pe larg atunci când va veni timpul, în site-ul de faţă. Dacă Orientul va găsi simplitate şi comoditate în puţinele litere folosite în Occident, atunci fără îndoială îşi va simplifica şi mai mult scrierea făcând-o mai uşor de înţeles pentru ceilalţi, însă punând între limbi bariera inteligibilitaţii. Dacă Occidentul va găsi frumuseţea şi plasticitatea scrierilor orientale, precum şi posibilitatea scrierii ideografice (un semn putând fi interpretat la fel în orice limbă, indiferent de pronunţie, desemnând acelaşi concept) atunci Occidentul poate suferi importante salturi de conştiintă in ceea ce priveşte toleranţa, acceptarea şi unitatea. Aceste lucruri se vor face însă, de la sine şi în mod natural. Toate scrierile sau limbile făcute de savanţi tocmai pentru a servi drept universale, nu au avut şansă de succes. Esperanto, Unicode, UniLigua sau sistemele de ideograme artificiale inventate de un ligvist sau de altul, nu au venit dintr-o necesitate organică a oamenilor de a comunica într-o singură limbă, ci dintr-o necesitate ştiinţifică, experimentală şi artificială.

Dacă omenirea va dori o singură limbă sau nu, omenirea va decide

Dacă va dori uniformitate şi armonie sau diversitate şi frumuseţe, alegerea stă în mâinile oamenilor, şi în nici un caz în mâinile unor savanţi. Ceva atât de natural ca scrisul, este nu numai o modalitate de expresie, ci o fiinţă vie care evoluează, se schimbă, îşi schimbă penele cu care zboară şi îi cresc altele noi… Orice scrieţi este viu pentru că vine din voi, poate de undeva mai sus decât vă imaginaţi, amintiţi-vă asta când veţi pune un creion pe hârtie.