S-a demonstrat că moartea este o iluzie, iar sufletul nostru trăiește veșnic

Sufletul este un ”software” nemuritor, instalat în creier

O carte publicată în Statele Unite și intitulată ”Biocentrismul: viața și conștiința – cheile înțelegerii naturii Universului” a stârnit furori în lumea științifică, deoarece autorul ei, savantul Robert Lanza, emite o serie de teorii care contravin opiniilor majorității oamenilor de știință. Lanza susține că viața nu ia sfârșit odată cu moartea corpului fizic, deoarece anumite particule din corp – numite, generic, conștiință- pătrund atunci într-un alt univers.

 

O infinitate de universuri

Lanza este expert în medicină regenerativă și a întreprins cercetări minuțioase în domeniul celulelor stem, clonând, totodată, cu succes, mai multe specii de animale amenințate cu dispariția. El s-a implicat și în astrofizică, mecanică și fizică cuantică.

Teoria lui susține că moartea nu există, fiind doar o iluzie din mintea oamenilor, care se identifică total cu corpul lor.

Dar conștiința umană există, crede Lanza, dincolo de constrângerile spațio-temporale, putând fi oriunde – în corpul uman și în afara lui. Această viziune corespune cu postulatele mecanicii cuantice, potrivit cărora o anumită particulă poate fi prezentă oriunde, iar un eveniment se poate întâmpla în mai multe feluri – uneori într-o infinitate de posibilități. Lanza consideră că universurile multiple pot exista simultan, permițând numeroase posibile scenarii, care ni se par incredibile, dar care pot fi extrem de reale. Într-un univers, corpul poate fi mort, de pildă, dar într-un altul el continuă să existe, absorbind conștiința care migrează în acest univers. Asta înseamnă că persoanele întoarse din morți și care povestesc despre tuneluri de lumină ar putea ajunge, dacă organismul lor fizic încetează să mai existe, nu în Rai sau în Iad, ci într-un alt univers, poate într-o lume similară cu cea în care a trăit, dar fiind, în această lume, cât se poate de viu! Iar această evoluție durează la nesfârșit.

Fantezii sau realitate?

Deși majoritatea oamenilor de știință au condamnat teoriile lui Lanza, numindu-le ”fanteziste”, tot mai mulți fizicieni și astrofizicieni tind să accepte existența lumilor paralele, sugerând că universul nostru nu e singurul posibil, ci că există un multivers, cuprinzând un număr infinit de universuri. Ideea a fost dezvoltată, inițial, de Hugh Everett, un absolvent al Universității Princeton, unde a predat Albert Einstein. El afirma că în orice moment, universul nostru se divide în nenumărate universuri similare, iar în momentul următor acestea se divid, la rândul lor. Ceea ce înseamnă că putem fi prezenți, simultan, în mai multe lumi – într-una putem dormi, în cealaltă suntem activi, mergem la serviciu, ne plimbăm prin parc etc.

Factorul declanșator al acestor lumi multiple sunt propriile noastre acțiuni, explica Everret.

Pentru că, dacă facem anumite alegeri, instantaneu un univers se desparte în două și în tot atâtea posibilități de deznodăminte. În anii 80, Andrei Linde, actualmente profesor la Universitatea Stanford, emitea și el o teorie a universurilor multiple. În opinia sa, spațiul constă în multe sfere , care dau naștere la sfere similare și acestea produc și mai multe sfere, la infinit. În univers, sferele sunt despărțite unele de altele și doar accidental se întâlnesc – de aceea nu suntem conștienți de realitatea altor universuri, deși ele există. Întâlnirile cu fantome ar fi, în această ordine de idei, momente de „contact” între lumi.

 

Teoria ar putea explica experiențele de moarte clinică

Sir Roger Penrose, faimosul fizician și matematician britanic de la Universitatea Oxford, sprijină această teorie, afirmând că a găsit chiar indicii ale contactului cu alte universuri.

Laolaltă, toți acești savanți au dezvoltat o teorie cuantică, pentru a explica fenomenul conștiinței. Ei consideră că aceasta ar fi „transportată” de elemente care acumulează informații în decursul vieții umane, și le extrag, după moartea corpului fizic, plasându-le într-un alt univers. Aceste elemente sunt localizate în interiorul unor așa-numite microtuburi neuronale, bazate pe proteine, cărora anterior li se atribuise doar rolul de transportatori pentru substanțele vitale din interiorul celulei. Grație structurii lor, microtuburile sunt ideale pentru transportul proprietăților cuantice în creier. Și asta fiincă ele mențin starea cuantică mult timp, putând funcționa ca elemente ale unui computer cuantic. Dacă pacientul e resuscitat și readus la viață, această informație cuantică se poate întoarce în microtuburi și el va spune că a avut o experiență de moarte clinică. Dar, dacă pacientul moare, e posibil ca această informație cuantică să continue să existe în afara corpului, fiind absorbită într-un alt univers.

Teoria conștiinței cuantice ar putea explica o mulțime de fenomene considerate ”paranormale”, de la experiențele în apropierea morții la proiecțiile astrale, experiențele de decorporalizare și chiar de reîncarnare. Practic, energia conștiinței sau a sufletului nu dispare niciodată, ci este un fel de software, un program care rulează pe acest fascinant computer care e creierul uman și care poate fi ”dezinstalat” aici și instalat pe un alt computer – adică într-un alt creier, al altui corp, într-un univers diferit.

Tudor Gabriel