Meditaţia înseamnă relaxare, dar şi o formă de comunicare cu Dumnezeu

Ce reprezintă meditaţia pentru cei care o practică?

Meditaţia este una din formele cele mai răspândite de comuniune cu Divinul. Existenţa umană de-a lungul mileniilor a fost profund marcată de această metodă spirituală de înălţare. Meditaţia este o cale dar în acelaşi timp şi o disciplină – o practică constantă care oferă individului posibilitatea reală de a evolua într-un ritm susţinut pentru atingerea stării de maestru sau desăvârşire. Aparent este o cale pentru toţi, însă nu toţi vor reuşi să meargă pe cale. Mulţi apreciază meditaţia, alţii o contestă vehement – părerile sunt împărţite. Nu pledez nici pentru unii, nici pentru alţii. Libertatea de a alege vă aparţine în exclusivitate. Nu am să dau nicio tehnică, sunt cărţi în acest sens – singura rugăminte este una – ascultaţi inima, iar Ea vă va conduce în interiorul vostru unde se află cea mai mare bogăţie.

Pe Terra sunt mai bine de un miliard de fiinţe care practică constant această formă de comunicare cu Divinul din ei. Oare sunt cu toţii nebuni? Nu. Calea aceasta este doar una din miile de căi de comuniune cu Dumnezeu – o cale superioară de natură spirituală. Mai toate religiile lumii practică această formă de meditaţie, noi creştin – ortodocşii îi spunem ”Rugăciunea inimii”. Este tot o formă de meditaţie de a-ţi accesa Christul interior. Meditaţia este un subiect extrem de vast care are la origini învăţăturile marilor maeştri. Ei au fost primii care au descoperit sensul vieţii şi al existenţei umane ca trăitori în trup şi tot ei au reuşit să găsească calea de uniune cu Dumnezeu.

Omul este o fiinţă complexă şi se compune din două părţi: eul inferior sau egoul şi eul superior sau Sinele. Dacă de-a lungul mileniilor am fi păstrat permanent legătura cu Dumnezeul din noi, astăzi probabil că nu am fi vorbit despre meditaţie. Poate cea mai mare piedică dar şi limită care există în viaţa unui om este propriul intelect. El a preluat conducerea fiinţei divine din noi, iar rezultatul este lesne de observat. Şi, pentru că noi am uitat calea, a fost necesar să vină pe Pământ la întrupare Mari Maeştri precum Iisus, însă pe lângă El au fost şi sunt şi azi mai mult sau mai puţin trăitori în trupuri umane spirite precum: Budha, Khrisna, Kutumi, Manu, Mahacochan, Sai Baba, Babaji, Sanat Kumara, Zamolxe etc. Mulţi Fii de Dumnezeu de-a lungul secolelor are Divinitatea la dispoziţie întru salvarea sufletului uman. Deci planeta nu duce lipsă de Învăţători la ora actuală. Ei sunt printre noi şi prin intermediul discipolilor!

Cu ce ajută meditaţia?

Meditaţia este o practică bazată pe devoţiune, o practică interioară binecunoscută popoarelor de religie hindusă. Aceste popoare pe lângă practică, cultivă şi un mare respect pentru tot ce este viu. Practic meditaţia te ajută să intri în adâncurile inimii tale – să afli şi să cunoşti ceea ce eşti cu adevărat, adică Spirit! Omul occidental a uitat cu desăvârşire de natura sa divină, practic el se confundă cu corpul fizic. El se ia în considerare în funcţie de gândurile sale, emoţiile sale, dorinţele sale, lucrurile sale – ceea ce este o mare Iluzie! Noi nu suntem toate acestea! Societatea occidentală a creat un sistem de valori false prin intermediul intelectului (nu este rău până la un anumit punct), dar în momentul în care intelectul conduce, Dumnezeu dispare şi îl lasă pe om să experimenteze. Iată că Orientul prin maeştrii săi ne-a întins o mână divină pentru a redescoperi comuniunea şi comunicarea cu Dumnezeul din noi.

Avem nevoie de armonizare zilnică

Pentru noi cei ce trăim în occident sunt necesare 15 minute de două ori pe zi dedicate meditaţiei ca formă de interiorizare şi comuniune cu Divinitatea. Este bine ca pe parcursul celor 15 minute să nu fim deranjaţi, să fim atenţi la noi, la ce simţim iar iureşul de afară să îl lăsăm undeva pe pragul inimii. Inima noastră este sacră şi divină, în ea nu se poate intra oricum – păzitorul pragului care este Christul din noi nu permite acest lucru. Un aspect la fel de important referitor la posibilitatea de a medita, în privinţa căruia doresc să împărtăşesc informaţia este următorul: pentru a medita este nevoie de acceptare, iertare, speranţă şi iubire. Momentul divin este acela în care ne bucurăm şi acceptăm aşa cum suntem. Doar aşa putem accesa adâncuri nebănuite şi neştiute ale sufletului (inimii) care este de natură divină! În inima noastră se află un întreg univers care aşteaptă să fie descoperit şi explorat. Ce vom găsi? Aflaţi doar dacă meditaţi! Importantă este şi respiraţia, cu cât ritmul este mai rar şi mai profund, cu atât interiorizarea este mai adâncă. Totul este să încercăm, nu avem ce pierde, cel mult o jumătate de oră, dar… putem pierde o veşnicie! Înarmează-te cu multă răbdare dacă ai ales această cale şi nu vei regreta! Succes!

Virgil Marcu