Grijomania – boala de care suferă societatea la momentul actual

Un om înţelept priveşte lucrurile detaşat

În aceleaşi împrejurări, o persoană prinsă de problemele zilnice se străduieşte în fel şi chip să rezolve, în cel mai favorabil mod, grijile curente.

Ne punem oare vreodată banala întrebare: de ce ne facem griji?

Unii – da, alţii – nu, dar cred că majoritatea dintre noi nu reuşim să ne gândim deloc la rostul acestei întrebări. Dacă, totuşi, suntem cât de cât atenţi, putem înţelege că o grijă este un program al minţii noastre care are la bază ideea de a realiza ceea ce ne dorim. Bineînţeles, fiecare poate să aducă argumente personale legate de ideea cu pricina, dar asta e o altă poveste.

 „Grija noastră cea de toate zilele”

Este o nouă parafrazare a bine cunoscutului verset biblic din Rugăciunea Domnească, „Tatăl Nostru”. Şi am formulat aşa pentru că cei mai mulţi dintre noi avem la propriu grijile noastre zilnice! Aproape că nu ne mai interesează de sănătate sau de efortul depus pentru a reuşi să terminăm ceea ce am plănuit. Înainte de a începe să facem primul pas spre rezolvarea problemelor pe care le avem în atenţie, vă propun să intenţionaţi din inimă următorul gând: “Doamne dă-mi puterea şi inspiraţia să duc la bun sfârşit „cutare lucru” (şi spuneţi ce anume doriţi să faceţi), facă-se voia Ta şi Îţi mulţumesc pentru ajutor!” Şi după acest mic moment de intimitate cu Dumnezeu lăsaţi ca treaba să curgă pur şi simplu. Nu vă aşteptaţi să obţineţi un anumit rezultat sau să faceţi nu ştiu ce minuni, pentru că nu mai este „voia Domnului”, ci a voastră! Încrederea în ajutorul pe care îl cereţi este a fiecăruia. Faptul că unii reuşesc mai mult şi mai repede să realizeze ceea ce îşi propun este un exemplu concret că încrederea lor în Dumnezeu este mai mare decât a celor care nu îşi rezolvă treburile tot atât de repede şi bine!

De divinitate ne rugăm, în toate felurile, să ne ajute, dar nu lăsăm ca divinitatea să ne ghideze paşii pentru a duce la bun sfârşit ceea ce-i cerem! Fiecare are aşteptările şi nemulţumirile sale faţă de Dumnezeu şi poate să ne argumenteze cu lux de amănunte de ce! Şi lucrurile nu se termină aici pentru că viaţa noastră este plină de momente dureroase, de rugăminţi „neascultate”, de promisiuni sau jurăminte făcute divinităţii pentru „serviciile” pe care noi le solicităm. Dar adevărul este că noi singuri ne „furăm căciula”! Dumnezeu are la dispoziţie o eternitate să rezolve problemele împărăţiei Sale, dar noi nu putem aştepta atât de mult. Divinitatea are planul Său, noi îl avem pe al nostru şi uite aşa lucrurile nu se potrivesc. Bine este să avem foarte clară în minte ideea pe care ne dorim să o realizăm, iar în momentul când ne rugăm pentru ajutor şi îndrumare să punem această idee în mâna Domnului! Urmăriţi atent felul în care vă „merg treburile” şi rămâneţi la primul gând de la care aţi început să rezolvaţi ceea ce v-aţi propus. Nevoia de a rezolva cât mai repede şi cât mai bine problemele zilnice este „grija” minţii noastre! Şi dacă tot înţelegem acest lucru nu ne mai rămâne decât să facem un alt efort de a ne dezobişnui să planificăm şi să facem lucrurile doar după strălucirea minţii noastre. Este momentul să dăm forţă şi putere încrederii noastre în divinitate. Şi să avem răbdare ca această legătură de încredere să ne dezvăluie modul în care Dumnezeu ne ajută să rezolvăm problemele zilnice aşa cum este cel mai bine pentru noi toţi.

Namaste!