Ronde.ro

Este Pentagrama considerată un simbol masonic?

Marți, 21.iul..2015 11:56 Ritualuri si simboluri Lasă un răspuns 1 vizualizari

Cu toate că nu fac parte din nicio lojă masonică şi nici din vreo societate conexă, studiul simbolisticii m-a dus şi în această direcţie. Simbolul nostru neînţeles căruia îi dedicăm atâtea articole îşi face apariţia şi acolo. Precum am văzut, pentagrama a parcurs un drum lung şi plin de peripeţii din antichitatea sumero-babiloniană până în zilele noastre, fiind asociată deseori cu grupul care o folosea într-o vreme sau alta. Pentru antici era semnul sectei lui Pitagora, pentru magicienii secolului trecut era semnul iniţierii, pentru presa de scandal este un semn satanic, iar pentru cospiraţionişti este un semn al Illuminatilor.

Este Pentagrama considerata un simbol masonic? 2

Cum a pătruns Pentagrama în francmasonerie?

Am văzut cum a pătruns pentagrama în tradiţiile moderne legate de ocultism, prin lojile magice engleze şi franceze şi prin religia Wicca, este timpul să vedem ce legături există între acest simbol şi Francmasonerie. Pentru început, ne vom mărgini în a spune că la fel cum nu putem considera un simbol proprietatea exclusivă a unui grup doar pentru că acest grup îl foloseşte, nu putem spune că pentagrama este un simbol masonic. Am văzut câtă bogăţie de semnificaţii are acest semn şi câte grupuri şi religii l-au folosit de-a lungul timpului. A spune că este în mod exclusiv un semn masonic ar fi o prostie, nu credeţi? Şi totuşi, steaua cu cinci colţuri face parte din arsenalul simbolic al masoneriei. Cărţile anti-masonice nu ne ajută cu absolut nimic, punând pentagrama în legătură cu satanismul şi vrăjitoria mai mereu. Cărţile pro-masonice sunt câteodată şi mai confuze. Explicaţiile variază în funcţie de erudiţia şi pregătirea fiecărui autor de fapt, neexistând un consens asupra înţelesului său. Robert L.D. Cooper intră puţin mai adânc în studiul acestui simbol, şi aflăm din cartea sa „Codul Francmasonilor Dezvăluit” că pentagrama este un simbol important în gradul de Calfă (Companion), făcând aluzie la cele Cinci Puncte ale Companionilor, adică modul în care trebuie să se trateze între ei fraţii masoni şi prin extensie, întreaga omenire, care apar pentru prima dată în secolul al XVI-lea în Anglia. Masoneria îşi are rădăcinile în vechile bresle de constructori din Evul Mediu. Fiecare breslaş şi fiecare meşter avea un semn anume, un fel de semnătură pe care o aplica produsului său. Olarii aveau semnele lor, cărămidarii semnele lor iar zidarii şi pietrarii, la fel, obicei păstrat până şi astăzi în anumite ţinuturi europene. Peste tot unde avem astfel de semne, pentagrama este printre ele, iar în cadrul confreriilor care au format iniţial partea operativă a masoneriei, se presupune că ele au persistat, fiindu-le atribuite înţelesuri tainice.

Cine a fost cel care a folosit prima dată semnul pentagramei în francmasonerie?

Este Pentagrama considerata un simbol masonic? 3

Prima folosire a pentagramei de către francmasonerie apare în 1641, datorată lui Sir Robert Moray. Semnul personal al lui Morey era o pentagramă ascendentă, cu literele greceşti AGAPA (Iubire) în unghiurile exterioare. Aflăm că era semnul său personal pe care îl folosea în corespondenţă şi putem presupune că fiecare mason avea un astfel de semn ca o rămăşiţă nostalgică a vremurilor în care breslaşii îşi semnau operele cu semnul propriu. Pietrarii îşi gravau semnul în piatră, cărămidarii îl scrijeleau pe câte o cărămidă în lut crud, negustorii îşi marcau cu el mărfurile şi aşa mai departe. Cam pe acolo este prima folosire a pentagramei în masonerie, şi nu în Egipt, toate atribuţiile simbolice fiind anterioare. Ştim bine că printre primii masoni englezi se numărau diplomaţi şi politicieni importanţi, însă nu trebuiesc uitaţi ocultiştii şi esoteriştii, precum John Dee, Thomas Rudd şi Elias Ashmole, care aveau pasiuni bizare precum alchimia şi magia ceremonială. Pe când folosirea pentagramei ca semn de breaslă sau semn de pietrar era un obicei destul de convenţional, dacă utilizatorul era pasionat şi de magie sau esoterism era cu mult mai probabil să înfrumuseţeze tradiţia legată de simbolul său.

Interpretările fanteziste ale pentagramei

Este Pentagrama considerata un simbol masonic? 4Nu mică să ne fie mirarea când cărţile ce explică simbolismul masonic ne spun că pentagrama este moştenită din negurile vremurilor tocmai din Egiptul Antic, afirmaţie de o fantezie de-a dreptul ilară. Majoritatea cărţilor diferă în explicaţii când vine vorba de pentagramă. Mulţi repetă aceleaşi informaţii inventate de Levi şi de Guita, perpetuate de adepţii lor, cum că cea ascendentă (cu vârful în sus) este benefică, reprezentând omul care tinde spre lumină, iar cea descendentă (cu vârful în jos), este malefică, reprezentând natura animalică şi deja-discutatul ţap din Mendes. Aici îl putem menţiona pe Oswald Wirth, secretarul lui Stanislas de Guaita. Pe lângă explicaţiile date pentagramei în funcţie de plasarea vârfului său, Wirth descrie pentagrama, în volumul „Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi”, ca având o semnificaţie deosebit de importantă pentru gradul de calfă. Iniţiatul trebuie sa urce cinci trepte colorate diferit, fiecare culoare amintind de o planetă, de un element şi un colţ al pentagramei: prima treaptă este neagră şi corespunde planetei Saturn şi elementului Pământ, cea de-a doua este albastră şi corespunde lui Jupiter şi Aerului, a treia este verde, simbolizând planeta Venus şi Apa, apoi treapta roşie simbolizând planeta Marte şi elementul Foc iar cea de-a cincea, incoloră sau albă, corespunde lui Mercur şi Chintesenţei. Vedem aici că Wirth preia foarte mult din interpretările lui Agrippa, inclusiv cele cinci planete care domină câte un colţ al stelei noastre. În zilele noastre pentagrama sau Steaua Înflăcărată, întotdeauna cu litera G în centru, a devenit mai puţin folosită în masonerie, fiind totuşi expusă în ceremonia de iniţiere pentru gradul 24 al Ritului Scoţian, numit „Prinţul Tabernacolului”.

Legăturile pentagramei cu Ordinul Stelei de la Răsărit

Cu toate aEste Pentagrama considerata un simbol masonic? 5cestea, steaua este emblema unei singure organizaţii masonice, numită „Ordinul Stelei de la Răsărit” („Order of the Eastern Star”). Aceasta este cel mai mare ordin fratern, deschis atât femeilor cât şi bărbaţilor, spre deosebire de celelalte ordine şi loji masonice, fiind fondat de pedagogul francmason Rob Morris în 1850. La început aveau voie să se afilieze numai persoane care să fi împlinit 18 ani, maeştri masoni sau femei aflate în relaţii specifice cu un maestru mason. Conform celor cinci colţuri ale stelei, femeia putea fi în cinci relaţii posibile cu un maestru mason pentru a putea intra în Ordin, anume Mamă, Soţie, Văduvă, Soră sau Fiică, însă astăzi sunt primite şi alte rude. Cele cinci ipostaze ale femeii sunt de asemenea folosite în cadrul ordinului ca poveşti moralizatoare, având drept personaje principale cinci femei importante din Biblie: Ada (Fiica lui Iefta, din Judecători), Rut (văduva lui Mahlon), Estera (soţia împăratului Ahaşveroş), Marta (sora lui Lazăr) şi Electa (Aleasa, din Epistola a Doua a lui Ioan). Cele cinci triunghiuri isoscele care conţin câte o emblemă alegorică sunt colorate în galben, albastru, roşu, verde şi alb. Nu putem să nu observăm folosirea culorilor în unghiurile pentagramei, foarte asemănătoare simbolismului elementar-planetar folosit de Wirth. În acest sens, putem asocia steaua cu vârful în sus iniţierilor masculine şi cea cu vârful în jos iniţierilor feminine. Există un consens general care pune emblema acestui ordin în legătură cu Steaua Magilor, spunând că acest colţ alb este îndreptat în jos pentru a semnifica raza stelei ce arăta Betleemul. Numele ordinului confirmă şi el această tradiţie, Steaua Răsăritului nefiind emblema comunistă cum o interpretează unii, ci steaua care ar fi călăuzit regii magi la naşterea Domnului. Avem deci o asociaţie masonică mixtă, dar predominant feminină, majoritar creştină, având drept emblemă o pentagramă descendentă (cu vârful în jos) care semnifică Steaua Magilor. Şi dacă suntem puţin atenţi la obiceiurile noastre de iarnă, vom observa că majoritatea copiilor îşi confecţionează steaua pentru colindat tot urmând modelul pentagramei. Are tot cinci colţuri şi semnifică tot steaua care i-a călăuzit pe magi spre locul naşterii. Bănuim că folosirea pentagramei în astfel de ocazii este destul de inocentă şi liberă de orice asociere ocultă, obiceiul existând cu mult înaintea popularizării semnului în mass-media. Iar copiii cu siguranţă nu sunt nici ocultişti, nici masoni. Sau cine ştie?…

 Mihai Vârtejaru


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Aboneaza-te prin email!

Aboneaza-te si vei primi direct pe email cele mai noi articole!