Despre voință: cum am dat eu la zăpadă în această dimineață

Aseară s-a anunțat ca vine din nou, ninsoarea. Apreciez în general toate știrile senzaționale care te anunță culmea, că în miezul iernii ninge! Evident, ca orice român care se respectă am dormit liniștită știind ca a doua zi voi da la zăpadă. Am uitat sa menționez: ador zăpada, pentru mine anotimpul iarnă este cel mai frumos -știu toată lumea ar zice că ador iarna pentru că vine Moș Crăciun,dar nu, nu numai pentru acest lucru- așa că am decis dis de dimineață să mă înarmez cu curaj și o lopată. M-am îmbrăcat gros, mi-am luat mănușile în mâini, am ieșit în curte și pufnind în râs am încercat să îmi fac potecă până la poartă. Deja din strada se auzeau glasurile oamenilor, care mai de care mai nemulțumiți că trebuie să dea la zăpadă sau că trebuie să plece la muncă.

Într-adevăr, cel mai frumos lucru pe care îl poți face iarna, din punctul meu de vedere, este să stai la gura sobei, să auzi lemnele trosnind, și tu cu o ceașcă  de cafea aburindă în mână (știu nu toată lumea preferă cafeaua, dar v-am spus că e doar părerea mea) să îți pui ordine în gânduri sau pur și simplu să te relaxezi. Dar, asta sunt doar eu.

Așa că nu am fost deloc surprinsă să îmi aud vecinii de cartier bodogănind, care mai de care mai vehement ca nu poate pleca la muncă, că nu avea cum să știe că vremea o să fie așa de rea, că el stă acasă.

Și aici vroiam sa ajung

Pentru cine nu a aflat încă, am niște vești ”senzaționale”: IARNA NU E CA VARA!

Iarna, în general ninge, plus că se anunțase oricum că asta se va întâmpla. Cum poate să ne ia prin surprindere ceva deja anunțat, nu e ca și cum suntem lipsiți de informații, avem atâtea surse, si totuși…

Cum am dat la zăpadă în această dimineață

Dar să revenim la oile noastre: nici nu m-am sinchisit cu zăpada din curte, am înotat până la poartă am reușit cu chiu cu vai să deschid poarta, și am ieșit. Surpriza cea mai mare pentru mine nu a fost faptul că a nins și că, vai nu vreau să mă duc la muncă, surpriza a fost că nu aveam decât o lopată și două mâini.

M-am uitat relaxată în jur, am observat toate tehnicile de deszăpezire, am auzit toate înjurăturile posibile și imposibile, și m-am apucat de treabă. După lupte cred seculare pentru unii, s-a decis unanim că se va sta acasă, eu continuând-mi treaba neîntreruptă. După vreo douăzeci de minute bune, aud telefonul. Un mesaj. Reușesc să  scot  telefonul din buzunar și îl citesc : ”Doamnă, am vorbit cu colegii, și am hotărât că noi nu venim mâine la teste , le vom da săptămâna viitoare.” Moment în care am realizat că eu dădeam la zăpadă în timp ce toți românii vroiau să stea în casă, nu numai azi dar și mâine, am râs vreo cinci minute, după care am răspuns : OK.

Nu am înțeles niciodată întrebările de genul: „noi am hotărât, dar ce ziceți?” Păi dacă s-a hotărât în mod unanim și democrat, eu săraca de mine ce să mai zic…

M-am mai uitat odată în jur, am văzut că eram singura care dădea la zăpadă, și știu că nu se face Primăvară cu o floare, dar nu mă face ea, zăpada pe mine, nici anul acesta, și dacă vreau o să o iau și în casă, mai ales că este cald  și se va topi mai repede!

P.S. Eu am ajuns la muncă, voi?!

Alexandra Dănciulescu