De ce sărbătorim Întâmpinarea Domnului sau Stretenia

Întâmpinarea Domnului mai este denumită și Stretenia, după denumirea slavonă, sau Ziua Ursului.

Acest Praznic reprezintă purificarea Fecioarei Maria la 40 de zile după nașterea fiului său, Isus; dar, în același timp și faptul că dumnezeiescul Prunc a fost dus la templul din Ierusalim și ținut în brațe de Dreptul Simeon ((Luca 2, 22 :  ”Şi, când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului”).

Vechimea acestei sărbători nu este la fel de mare ca a celorlalte praznice împărătești. În religia ortodoxă se pune mai mult accent pe sărbătorirea dumnezeiescului prunc decât pe sărbătorirea Fecioarei Maria (Festum Purificationis Beatae Mariae Virginis), așa cum este  ea prăznuită la catolici. Tocmai de aceea la ortodocși ea este trecută printre sărbătorile Mântuitorului, iar la catolici printre cele ale Maicii Domnului.

Prima mențiune documentară despre această sărbătoare se regăsește in memorialul de călătorie al pelerinei Egeria, scris în perioada 382-384. Aceasta denumește sărbătoarea Quadragesimae de Epiphania, Quadragesimae însemnând în limba latină a 40-a zi. Deoarece nașterea Domnului se sărbătorea atunci pe 6 ianuarie, odată cu Ephiphania, întâmpinarea era sărbătorită la 40 de zile, adică pe 14 februarie.

La Roma, ea a fost introdusă de către Papa Gelasiu, in 494, pentru a înlocui sărbătoarea păgână a Lupercaliilor de la începutul lunii februarie.  Sărbătoarea Lupercaliilor, îl cinstea pe Pan sau Lupercus, adică ocrotitorul turmelor de oi împotriva lupilor, sau ucigătorul lupilor; era totodată și o sărbătoare a fecundității , făcută de romani în cinstea zeului Saturn.

Papa Gelasiu în acea perioadă, vroia să înlocuiască acest ritual păgân cu acela al curățirii Sfintei Fecioare Maria, păstrând totuși făcliile ca simbol al purificării. În apus, această sărbătoare mai poartă numele de Sărbătoarea Luminilor .

Istoricul Cedren relatează că: sărbătoarea s-ar fi introdus în penultimul an al domniei împăratului  Iustin I (526), iar răspândire ei la Răsărit, s-ar fi făcut  când împăratul Iustinian ar fi mutat sărbătoarea de la 14 februarie la 2 februarie ( după noua dată de naștere a Mântuitorului).

Singurii care mai sărbătoresc  la 14 februarie din creștinii răsăriteni, sunt armenii, dar este respectată și de protestanți(luterani).

În religia ortodoxă, a doua zi după Stretenie, se cinstesc cele 2 personaje biblice principale: Simeon și Ana,  care au luat parte la evenimentul istoric, comemorat  prin marele Praznic de Întâmpinare.

Bibliografie:

http://www.crestinortodox.ro/tag/stretenia/

https://biblia.resursecrestine.ro/luca/2

Alexandra Dănciulescu