De ce este benefic să comunicăm cu noi înşine?

Vă propun un subiect delicat şi dureros pentru noi toţi, vindecarea copilului interior. Cu toţii avem un asemenea copil pe care din nefericire nu îl întreabă nimeni ce doreşte, cum se simte şi ce aspiraţii are. Acest copil interior este sufletul nostru pe care nu îl luăm în seamă. De fiecare dată când primim semnale de la el mai găsim câte ceva de făcut, doar să nu rămânem ,,face to face’’. Multe din bolile actuale, comportamentele antisociale şi problemele cu care se confruntă actuala societate se datorează acestui aspect neglijat, dar important. Cu cât suntem într-o relaţie mai intimă şi mai profundă cu noi înşine cu atât vom fi mai sănătoşi, iar relaţiile noastre cu ceilalţi semeni vor reflecta armonia interioară a propriei fiinţe. Dar pentru asta va fi necesar să ne acceptăm aşa cum suntem, cu bune şi cu rele. Cel mai dificil proces începe mai întâi cu noi, abia apoi şi cu ceilalţi. Cu toţii încercăm să ne facem iubiţi de ceilalţi fără să ne străduim să ne iubim pe noi înşine. Vindecarea începe mai întâi cu noi dacă vrem ca semenii să ne iubească aşa cum suntem. Procesul este anevoios dar merită să ne străduim, să fim consecvenţi şi perseverenţi în această vindecare de sine a fiinţei care suntem – eul real. Am să vă dau o idee în acest sens.

A vorbi cu tine însuți este un act de vindecare spirituală

Dimineaţa când vă treziţi şi mergeţi la baie uitaţi-vă în oglindă şi priviţi profund în ochii dumneavoastră. Găsiţi un motiv să vă iubiţi aşa cum sunteţi, fără să ţineţi cont de ceea ce spun ceilalţi despre voi, descoperiţi minunea care sunteţi, iubiţi-vă fiecare parte a trupului şi acordaţi-i întreaga atenţie. Să nu vă fie ruşine de corpul vostru, el este cel mai minunat instrument al spiritului, este templul viu şi sfânt al lui Dumnezeu. Mulţi dintre noi nu ne-am gândit vreodată în acest sens nu-i aşa? În fiecare zi ar trebui să ne acordăm măcar o oră, 30 de minute dimineaţa şi 30 seara înainte de a adormi. A vorbi cu noi înşine nu este un act de nebunie cum ar crede unii, ci un act de terapie pentru vindecarea noastră emoţională şi mentală. Încă din copilărie am fost învăţaţi să fim cei mai buni, cei mai apreciaţi, cei mai grozavi, să ne luptăm cu viaţa şi cu ceilalţi ca şi cum am fi într-o permanentă competiţie. Competiţia este cea care crează cele mai multe disfuncţii la nivel de personalitate, iar stresul la care sunt supuşi copiii ,,va da rezultate’’ în adolescenţă, creând oameni cu tulburări de comportament. Toată această goană nu este altceva decât dorinţa noastră de a fi iubiţi, încurajaţi şi acceptaţi de cei pe care îi iubim. La rândul lor aceştia vor şi ei să fie acceptaţi şi iubiţi şi uite aşa cercul se închide. Nimeni nu este dispus să dea necondiţionat, cu toţii punem mai mult sau mai puţin condiţii iubirii.

Consecințele ignorării copilului interior

Datorită necomunicării cu copilul interior s-au inventat sanatorii, iar psihologii şi psihiatrii au prosperat şi prosperă încontinuare pe ignoranţa noastră. Este necesar să fim cei mai buni prieteni ai noştri. Dacă nu noi atunci cine? Condiţia de bază este sinceritatea proprie, iar obiectivitatea ne ajută să ne evaluăm corect şi fără falsă modestie şi să luăm cele mai bune măsuri pentru a ne vindeca definitiv. În interiorul fiecăruia dintre noi plânge permanent un copil, el cere multă atenţie, tandreţe şi iubire şi de sanătatea lui depinde sănătatea noastră. Cu cât vom amâna acest proces de vindecare interioară cu atât vom fi mai nefericiţi, de fericirea copilului interior depinde fericirea noastră. Oamenii din jur sunt ca nişte oglinzi care ne reflectă pe noi aşa cum suntem, deci să nu ne supărăm pe aceştia pentru toate neputinţele, nefericirile şi pragurile de care se împiedică zi de zi. Experienţa mi-a demonstrat că noi suntem proprii noştri stăpâni şi sclavi. În final am să vă mai dau o idee: fiţi voi înşivă şi nu copiaţi pe nimeni din dorinţa de a fi pe placul celorlalţi. Numai aşa vă puteţi respecta pe voi ca fiinţe demne, create de Dumnezeu. Cu speranţa că am fost de folos, vă salut şi vă urez succes în trezirea copilului interior, care aşteaptă de la voi Iubire Necondiţionată şi Nelimitată. Aveţi grijă de voi în Pace şi Iubire!

 Virgil Marcu