Cum știi când treci prin Noaptea cea mai Neagră a Sufletului

Când întreaga lume privea fața Sfintei Teresa din Calcutta, nu vedea decât bucurie pură. Apoi în 2007, 10 ani după moartea sa, o colecție de scrisori, aparținând Sfintei, a fost publicată, și brusc bucuria Sfintei măicuțe din Albania nu a mai părut atât de simplă și pură.

Scrisorile au arătat, că pentru o bună parte din activitatea desfășurată în folosul comunității, măicuța a trăit cu sentimentul că a fost abandonată de Dumnezeu.

În 1957, ea a scris: ”Mi s-a spus că Dumnezeu trăiește în mine, și totuși realitatea neagră și crudă, care mă înconjoară, este atât de dezolantă, încât nimic nu-mi mai atinge sufletul”.

Pentru unii, aceste scrisori au constituit o sursă de scandal, pentru cei care știu cât de greu este să ajungi la  iluminarea spirituală, au constituit o dovadă a faptului că într-adevăr era o Sfântă. În acea perioadă dezolantă, măicuța a trecut prin ”noaptea neagră a sufletului”, așa cum a descris-o într-un poem Juan de la Cruz (preot, ordinul Carmeliților, poet, mistic).

Chiar dacă durata acestei perioade negre din viața Sfintei a fost neobișnuit de lungă, faptul că a trăit-o nu a fost la fel de neobișnuit. Fiecare creștin, în drumul său către Dumnezeu, are la un moment dat în viață, o asemenea perioadă de ”încercări”.

Ce este ”noaptea neagră a sufletului”?

Fiecare dintre noi, la un moment dat în viață, iubim pe cine sau ce nu ar trebui să iubim, sau iubim dar nu în modul în care trebuie. Căutăm confort, să ne satisfacem propriile plăceri și să facem totul așa cum vrem noi; adică contează mai mult ceea ce vrem noi decât ceea ce vrea Dumnezeu. Astfel, greșim, chiar dacă o facem doar în inimile noastre.

Biblia ne învață că nu putem apărea în fața lui Dumnezeu dacă greșim. Se presupune că, pentru a-l vedea pe Dumnezeu față în față, trebuie să ne eliberăm de toate păcatele, viciile și de tot ce este mai rău în sufletele noastre. Dacă vrem să devenim ”Sfinți” trebuie să ne dorim să îl facem pe Dumnezeu fericit, nu din frică de Iad ci datorită dragostei pentru Rai și Dumnezeu. ”Lepădarea” de vicii și de păcat o putem face doar până la un anumit punct, restul îl poate face numai Dumnezeu.

Acest lucru îl face Dumnezeu prin ”noaptea neagră a sufletului”, retrăgându-ți orice suport  spiritual și permițând un sentiment de abandon, de dezolare devastatoare ,să se abată asupra noastră, purificându-ne astfel, dorințele și pregătindu-ne pentru intrarea în Rai.

Pentru fiecare dintre noi ” noaptea neagră a sufletului” este altfel. Muritorii de rând nu experimentează această perioadă la fel ca laicii, și nici persoanele active din punct de vedere religios nu trăiesc aceeași experiență ca cei care meditează la viața religioasă.

• Cei mai mulți dintre noi trecem prin această perioadă din cauza factorilor sau circumstanțelor externe. Ne simțim persecutați, avem impresia că rugile noastre rămân fără răspuns, avem impresia că Dumnezeu ne-a abandonat , că ne-a lăsat ” să ne ducem singuri crucea”.
• Unii trec prin această perioadă prin prisma tentațiilor și impulsurilor: mândrie, aroganță, păcate carnale.
• Unii au impresia că se află într-o stare de dezolare interioară perpetuă, fără cale de scăpare, și oricât de mult s-ar ruga pentru ajutor Porțile Raiului par definitiv închise.
• Și nu în ultimul rând, sunt cei care trec prin toate cele trei : încercări, tentație și dezolare.

În general, trecem prin această perioadă o dată în viață, și nu durează foarte mult ( dar ceea ce unora li se pare mult, altora poate să li se pară puțin), dar atunci când se termină, se termină definitiv, iar sufletul tău deja a ”suferit” o schimbare.

De obicei, această ”noapte neagră a sufletului”  nu apare la începutul tranziției către iluminare spirituală.

Maeștrii spirituali identifică 3 stadii de atingere a spiritualității:

• Purificarea, când eliminăm viciile și adoptăm obiceiuri spirituale
• Iluminarea, când devenim mai evlavioși și adoptăm o viață de rugăciune
• Unificarea, când voința și inima noastră sunt la unison cu Dumnezeu.

Spre finele primului stadiu, apare  o ”noapte neagră”, care nu este cea a sufletului ci a simțurilor. Dumnezeu ne purifică de toate ”lucrurile lumești”, astfel că tot ceea ce conta înainte pentru noi( mâncare, sex, complimente, shopping, slujba religioasă) își pierde valoarea.

Când știm că trecem prin Noaptea Neagră a Sufletului?

”Noaptea neagră a sufletului” apare spre finalul celui de-al doilea stadiu: Iluminarea. În acel moment sentimentele de disperare și dezolare sunt atât de adânci încât avem impresia că ne aruncă într-un ”abis întunecat al deșertăciunii”, al unei lumi fără Dumnezeu.

Deși depresia și ”noaptea neagră a sufletului” sunt similare și merg mână în mână, ele nu reprezintă același lucru. În timp ce depresia (clinică) este declanșată de un eveniment  trist din viața noastră, ”noaptea neagră a sufletului” este pur și simplu voința lui Dumnezeu, un act care ne apropie mai mult de El.

Pe de altă parte, depresia îți distruge și spiritul și trupul, în timp ce ”noaptea neagră a sufletului” îți păstrează spiritul și credința puternice. Această perioadă neagră din viața noastră nu este Rea, deși astfel o să o percepem. Nimănui nu îi convine să se arunce într-un abis spiritual, dar pe de altă parte nici operația de cancer, de exemplu, nu este ”o fericire”, și totuși credem în chirurgul care o execută, pentru că știm că operația ne va ajuta să ne însănătoșim.

De aceea ar trebui să credem în Dumnezeu și să îl lăsăm să ne arate adevărata viață spirituală, și cu cât învățăm mai repede cu atât mai repede ne vom dezvolta spiritual. Dacă nu o facem în această viață, o vom face în cealaltă, dar de preferat ar fi să o facem înainte de a bate la Porțile Raiului”!

Alexandra Dănciulescu