Chakra sufletului – Anahata

Anahata este chakra sufletului

Continuăm prezentarea caracteristicilor specifice chakrelor principale pe care fiecare dintre noi le are. Aşa cum v-aţi obişnuit să citiţi în revista noastră, atunci când vorbim despre chakre este evident că ele reprezintă plexuri nervoase-eterice, iar funcţionarea lor optimă sau defectuoasă ne asigură sau ne înrăutăţeşte starea de sănătate.

Care este rolul chakrei Anahata în organismul nostru?

 Chakra inimii, numită în sanscrită Anahata, este un centru energetic care pe viitor va cunoaşte o dezvoltare aşa cum nu a existat vreodată în evoluţia fiinţei umane. Să abordăm puţin originea cuvântului. Deşi este de origine sanscrită, numele Anahata provine din limbajul Maru, existent înainte de Atlantida, fiind ulterior preluat de cultura hindo-tibetană. Anahata este un cuvânt mai degrabă compus, el fiind alcătuit din trei părţi: An – vine de la Anu, care într-o traducere liberă înseamnă Totul;

• a – este o literă de legătură, întocmai ca prepoziţiile;
• ha – reprezintă partea energiilor Yang de tip solar;
• ta – este prescurtarea de la tha – aceasta fiind reprezentarea energiilor Yin de tip lunar.

În altă ordine de idei, Anahata ca centru energetic s-ar putea numi şi Totul Energiilor Solare şi Lunare. Dacă privim în jurul nostru vom constata că viaţa pe care o trăim se desfăşoară prin intermediul sufletului – Anima, care ne pune în mişcare, de când ne trezim şi până ne culcăm. De fapt, Anima se împarte şi ea în două, deoarece este o Energie Divină Inteligentă: Animas a cărei caracteristică este feminină, şi Animus, contrapartea energetică masculină. Iată că Animas şi Animus se întâlnesc în inimă, în chakra Anahata, formând un câmp magnetic subtil care, în funcţie de polaritatea sa, atrage sau respinge. Astfel se manifestă între oameni simpatiile şi antipatiile, mai ales că chakra inimii este şi Creuzetul Sufletului, în care se adună, se topesc şi se amestecă cele două tipuri de energii, Solare şi Lunare, Yin şi Yang, ura şi iubirea.

Ce rol are chakra inimii atunci când medităm?

Atunci când practicăm o tehnică spirituală folositoare pentru propria evoluţie, ne centrăm pe chakra inimii, în acest fel oferindu-ne noi înşine posibilitatea de a accesa Planurile Superioare de Conştiinţă. Uneori oamenii se separă unii de ceilalţi, din cauza intereselor egoiste, şi atunci ne mai mirăm de ce viaţa nu ne aduce ceea ce ne dorim. Trebuie ştiut că orice tendinţă de separare faţă de de oameni, produce separare faţă de Creator, care ne oferă Totul. Deci cine manifestă separatism în gândire, în vorbă sau în fapte, acela să nu aibă pretenţia că de ce nu are ce-i trebuie – bani, avere, prieteni adevăraţi etc. Chakra inimii este un centru energetic ce permite conectarea cu oamenii, regăsindu-l astfel pe Dumnezeu pe care îl vedem în orice om. Dar de cele mai multe ori, majoritatea oamenilor se îmbolnăvesc de inimă, pentru că au tendinţa de a fi orgolioşi, separându-se de alţii sau considerând că nu au nevoie de ajutor. Iată cum un banal diagnostic de infarct, aparent cauzat de stres, îşi are cauza adevărată în atitudinea separatistă.

Dezechilibrele chakrei inimii Anahata

Simptomele unei chakre a inimii dezechilibrată sunt următoarele: frica de a fi intim cu un prieten apropiat; frica de a urma vocea inimii pe motiv că lipseşte logica şi raţionamentul şi astfel pot fi pierdute oportunităţi favorabile; incapacitatea de a simţi bucurie, ceea ce indică sentimente negative; confuzie în ceea ce priveşte scopul vieţii, individul uman neavând stabilit un ţel anume; predispoziţie mărită către îmbolnăvire, datorită sistemului imunitar deficitar afectat de sentimentele negative; narcisism – individul trăieşte preponderent cu impresia că el şi numai el contează.

Cum am putea echilibra disfuncţiile chakrei inimii, în raport cu ceea ce aţi citit mai sus?

Nu trebuie neapărat să apelăm la doctori sau la bioterapeuţi, pentru că dacă avem suficientă voinţă, vom apela la una dintre următoarele caracteristici: hotărârea de a fi de ajutor propriei persoane şi celorlalţi care au nevoie de noi; acceptarea relaţiilor pe care le avem, aşa cum sunt ele; să existe efortul personal de a fi mai bun cu cei din jur, aceasta ducând la apariţia compasiunii şi iubirii de semeni; posibilitatea de a fi o persoană care apreciază ajutorul celorlalţi şi de a fi recunoscător pentru ceea ce este primit de la alţii; schimbarea într-o anumită măsură a propriei atitudini în aşa fel încât să devenim simpatici celor din jur, şi astfel vom atrage atât relaţiile de care avem nevoie, cât şi posibilităţile material-financiare prin care ne putem îmbunătăţi existenţa noastră şi a celor cunoscuţi nouă.

Mahatma