Centrul Frontal Superior, numit şi Al Şaptelea Ochi

Centrul Frontal Superior, numit şi Al Şaptelea Ochi,  Centrul Frontal Median, care poartă numele de Indu sau Chandra, şi Centrul Frontal Inferior, denumit Manas sunt cei mai importanţi centrii frontali, în afară de chakra Ajna. Ele fac parte din complexul de chakre frontale, numite şi „Cei Şapte Ochi”. Fiind în numar de şapte, am decis să oferim descrierile celor trei chakre principale dintre acestea, pe de o parte din pricina lipsei de spaţiu, şi pe de altă parte pentru că doar aceşti trei centri, în afara Chakrei Ajna, sunt mai importanţi pentru a înţelege zona frunţii din punct de vedere al anatomiei spirituale.

Cum este reprezentată Chakra Superioară Frontală?

Ultima dintre aceste chakre, despre care vom discuta, este Chakra Superioară Frontală, numită şi Cel de-al Şaptelea Ochi sau Mahanada. Este plasată la o distanţă de aproximativ două lăţimi de deget deasupra liniei părului, pe linia de mijloc, şi are legătură din punct de vedere endocrin cu talamusul. În astrologie, Chakra Mahanada este guvernată de Uranus, iar din aspectele pe care această planetă le formează putem obţine câteva detalii importante legate de funcţia ei şi de felul în care poate fi trezită. Aceasta nu trebuie confundată cu niciuna din chakrele superioare, nici cu Sahasrara, nici cu Brahmarandra, ori alt centru similar. În tradiţia sikh ea este situată deasupra frunţii, fiind numită şi Brahmadvara, însă nu vom folosi acest termen deoarece este identic cu denumirea punctului prin care energia Kundalini intră în coloana vertebrală, în yoga. Vom folosi termenul Mahanada, care înseamnă în sanskrită „Marele Sunet-Vibraţie” şi este cu mult peste ceea ce noi oamenii înţelegem prin cuvântul sunet. Pentru a putea înţelege vibraţia înaltă la care rezonează acest centru subtil, va trebui să facem o comparaţie cu lumea sunetelor. Să presupunem că am avea două game muzicale. Prima începe cu o notă foarte joasă, gravă, asemănătoare acelui sunet pe care vapoarele mari le emit în porturi. Apoi urmează celelalte note, din ce în ce mai subtile, iar cea de-a şaptea notă este una atât de fină, încât abia o auzim. Apoi vom avem cea de-a doua gamă de note. Nota cea mai joasă, cea mai gravă a acestei game, va fi cea mai înaltă şi mai fină notă a gamei precedente. Apoi fiecare notă va fi din ce în ce mai înaltă şi mai fină, până la a şaptea. Un astfel de sunet l-am putea asemui cu Mahanada. Acest punct este asociat cu Voia lui Dumnezeu, voinţa divină despre care se vorbeşte în Rugăciunea Domnului. În momentul în care omul îşi unifică propria sa voinţă, prin sacrificiu şi lucru dezinteresant, cu cea a lui Dumnezeu, va putea atinge această stare a Mahanadei sau a Marelui Sunet de Nedescris. În tradiţia creştină mistică este comparabilă cu cea de-a şaptea pecete a Mielului, din Cartea Apocalipsei. Este reprezentată ca un lotus cu o sută de petale, radiind în toate culorile curcubeului atunci când este dechisă.

În cei mai mulţi oameni, acest centru este cu desăvârşire închis, alături de majoritatea celorlalte chakre superioare

Când acest centru este închis, sau blocat, omul nu are niciun fel de interes pentru partea spirituală sau subtilă, este pe deplin cufundat în lumea materiei, în viaţa de zi cu zi şi în tot ceea ce este palpabil. Are o atitudine sceptică faţă de tot ce nu i se poate dovedi în mod concret, şi ridiculizează adesea pe cei care au astfel de credinţe. Aceşti oameni nu trebuiesc condamnaţi de către cei care percep partea spirituală, nici judecaţi prea aspru, deoarece întunecarea conştiinţei de către materie este un proces vital în învăţare, iar ei sunt pur şi simplu la începutul acestui proces. Trebuie trataţi cu răbdare, compasiune şi toleranţă, chiar dacă ei nu manifestă aceleaşi calităţi. Oricât de îngust moral ar fi cineva care ne insultă, oricât de sâcâitor am considera un om care ne ridiculizează credinţele, trebuie să ne dăm seama în permanenţă că odată, demult, şi noi am fost exact ca el, iar el, peste multe vieţi şi multe experienţe, se va confrunta cu ceea ce ne confruntăm noi. Acest centru poate fi deschis fie în mod natural, fie abuziv. Deschiderea naturală se produce mai devreme sau mai târziu, în funcţie de nivelul spiritual la care omul a ajuns, şi vine ca un fel de încoronare a deschiderii tuturor celorlalte şase chakre frontale. Este un proces spiritual fin, sensibil, şi nu trebuie grăbit în niciun fel.

Deschiderea abuzivă presupune fie forţarea Chakrei Superioare Frontale, fie un accident

Deseori, oamenii care suferă leziuni craniene, sau lovituri puternice în această zonă, încep să trăiască anumite stări. Din cauza unor astfel de accidente se pot activa într-adevăr aceste chakre, însă felul în care fiecare reacţionează la acest nou dar depinde în totalitate de el, de înţelegerea fiecăruia şi de liberul arbitru. Când acest centru este activat în mod abuziv, când omul nu este gata să accepte pe deplin toate responsabilităţile trezirii sale, această chakră poate deveni cauza unor probleme de ordin mental şi psihic. Un om cu un centru Mahanada bolnav va suferi multe schimbări de dispoziţie, de la calm la furie şi de la umor la melancolie, dezvoltând chiar şi afecţiunea numită schizofrenie. Aceste schimbări de atitudine nu sunt cele prin care poate trece orice om normal, în decursul unei luni sau unei săptămâni, ci chiar de mai multe ori pe parcursul unei zile, deseori fără o motivaţie aparentă. Acest comportament poate fi asemuit acelor maeştri yoghini „căzuţi”, peste care orice călător în Orient a dat cu siguranţă. Forţând în mod artificial deschiderea acestui centru, au dobândit aceste stări psihice instabile, în locul iluminării. Pot fi văzuţi urlând, ţipând de fericire sau plângând şi rupându-şi părul, unii considerându-i nebuni de-a dreptul, iar alţii văzându-i drept iluminaţi. Aici, fiecare are dreptate, câte puţin din ambele… Când acest centru este deschis, însă hiperactiv, pot exista din nou probleme. În momentul în care funcţionează cu mult peste parametrii normali, mult prea mult sau mult prea rapid, omul are preocupări spirituale intense, însă neglijează partea fizică şi zilnică a vieţii sale. Este mai preocupat de meditaţii sau proiecţii astrale decât de ce are de făcut în viaţa de zi cu zi, ceea ce nu este de dorit. Practica spirituală are timpul ei iar treburile zilnice timpul lor, şi niciuna nu ar trebui să aibă de suferit din pricina celeilalte. Sunt oameni care se simt incomod în misiunea care li s-a dat şi se refugiază în partea spirituală, ignorând datoriile lor faţă de partea mundană a vieţii. Există un timp pentru a privi spre cer şi un timp pentru a sta ferm cu picioarele pe pământ, iar un om cu adevărat spiritual va şti importanţa fiecăruia dintre ele, trebuind să le dozeze cu înţelepciune. Pentru cei care au obţinut deschiderea acestui centru cu muncă şi răbdare, fie în viaţa prezentă, fie în alte existenţe, Cel de-al Şaptelea Ochi se manifestă printr-o cunoaştere instictivă a lumii spirituale, cu multă naturaleţe, o cunoaştere care vine de la sine şi pare să fi fost acolo încă din pântece. Omul este în contact cu Sinele său superior, cu ghizii săi spirituali şi poate avea acces uşor la lumile angelice. Este conştient în permanenţă de realitatea lumilor spirituale şi poate chiar vedea uşor câmpurile luminice sau aurele fiinţelor vii. Un astfel de individ, cu o chakră frontală superioară deschisă şi echilibrată, are întotdeauna o bună ghidare interioară, care se manifestă mai mult prin instinct sau sentiment superior, decât prin vorbe.

Mihai Vârtejaru