Ce vrea să ne transmită Universul

Până acum știți deja că nu cred în coincidențe. Sunt ferm convinsă că viața, destinul, Dumnezeu, Universul, ceva sau cineva ne dă niște semne. Nu ține decât de noi să le interpretăm corect.

De câte ori nu ți s-a întâmplat, copil fiind, să te rogi la Dumnezeu să îîți dea un semn, „să te tocmești” cu el  pentru o notă la școală sau pentru o jucărie. Evident nu a funcționat niciodată entru că semnele acestea le primești când trebuie, nu când vrei tu.

 Crescând am citit tot felul de cărți motivaționale: Secretul ( nu pot spune că nu m-a impresionat, dar nu într-atât încât să funcționeze pentru orice. Și acum când caut un loc de parcare mă gândesc la această carte și imediat am găsit loc), Alchimistul ( Paulo Coelho) și altele, dar recunosc, cel mai mult mi-a plăcut Alchimistul.

Ce mi s-a întâmplat mie

Nu pot spune cu certitudine că nu există un destin, că nu există un plan pentru fiecare dintre noi; dar sunt convinsă că există liberul arbitru.  Cu toate acestea, știu că cele două concepte se bat cap în cap. Și totuși, Universul, ne dă tot felul de semne în funcție de calea pe care o alegem.

„ Pentru a ajunge trebuie să urmezi semnele. Dumnezeu a desenat drumul pentru fiecare dintre noi, depinde doar de noi dacă le vedem și cum le interpretăm”. (Alchimistul- Pablo Coelho)

Semnele vin sub cele mai ciudate forme, totul este să le vedem. Cel mai bun exemplu este faptul că, acum vreo 4 ani am găsit un pisoi la vreo 2 luni. M-am uitat la el, am văzut că îmi dă târcoale, dar treceam printr-o perioadă mai proastă cu banii, mai aveam pisici, căței, și am zis că e mult prea mult până și pentru mine.

După vreo 3 zile în care ne tot intersectam, pentru că el nu vroia sub nici o formă să plece ( probabil că simțise restul animăluțelor), într-o seară rece de februarie, a venit la mine o vecină cu un pisoi în brațe, întrebându-mă dacă nu cumva este al meu. Nu era. Era el.

Cum mi l-a întins ea, până să mă dumiresc, era deja la mine în brațe și torcea. Am încercat vreo 2 săptămâni să îl dau spre adopție, evident că nu am reușit, așa că m-am hotărât și l-am păstrat. Din momentul în care l-am acceptat ca fiind al meu ( deși e prea mult spus, poate eu sunt mai degrabă la cheremul lui), mi s-a deschis cumva drumul spre reușită.

E doar un exemplu, aș mai avea încă o mie.

Da, Universul îți vorbește, ascultă-l!

Știu, pare ciudat. Universul îți dă diferite semne. Nu trebuie să ți le interpreteze altcineva pentru că acele semne îți sunt menite doar ție. Tu trebuie să le descifrezi.

Cred, din tot sufletul, că ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla indiferent de ce vei face sau ce drum vei alege. Rezultatul este același.

În primul rând, nu mai trece prin viață ca „gâsca prin apă”, fii atent la mediul înconjurător. Totul poate fi un semn. Fii atent la detalii!  Dezvoltă-ți simțul observației. Sigur, la început nu îți vei da seama ce vrea să îți spună Universul, de aceea este bine să îți notezi într-un caiet, și apoi să revii asupra notițelor.

Ușor, ușor îți vei da seama ce trebuie să înțelegi.

Alexandra Dănciulescu