Cât de uşor suntem dispuşi să îi iertăm pe cei care ne greşesc?

Răspunzând la această întrebare, ne putem lua de pe umeri povara a multe dintre grijile care ne macină zi de zi.

Universul este format din extraordinar de multe frecvenţe, la fel ca şi omul, dar unele frecvenţe au o foarte mare importanţă pentru călătoria noastră prin Apocalipsă sau Timpul dintre Lumi. Acest timp aduce schimbări profunde, fundamentale, strică obişnuinţe, concepte şi concepţii mentale, modifică obiceiuri, se amestecă în toate activităţile noastre şi nimic nu scapă atingerii lui. Şi astea toate într-un ritm alert, nebun, încât dacă nu reuşeşti să-ţi menţii o minte lucidă, o inimă optimistă şi ochii larg deschişi, te poţi trezi în situaţii şi conjuncturi destul de neplăcute.

Care este explicaţia faptului că timpul trece cu o viteză uluitoare?

La ora actuală deja foarte mulţi dintre noi cunosc şi simt faptul că timpul trece într-un ritm tot mai alert şi nu e doar o senzaţie. Un fizician v-ar putea dovedi cu argumente ştiinţifice că acest fenomen nu e o iluzie ci e o realitate. Totul evoluează, deci şi noi şi dacă nu vrem ca valurile timpului să ne lovească, va trebui să învăţăm să plutim pe ele. Timpul poate fi duşmanul nostru, atunci când ne uităm în spate şi vedem că nu avem o situaţie materială bună, familia e dezbinată, nu ne înţelegem cu nimeni, munca e dificilă, dar poate fi un aliat şi un prieten de nădejde atunci când reflectăm un pic la viaţa noastră, când încercăm să reconstruim unde am stricat, când ne creem un nou model demn de urmat.

Cum putem face pace cu Timpul pe care îl avem la dispoziţie?

Ideea fundamentală este aceea de Iertare. Trebuie să învăţăm să ne iertăm în primul rând pe noi. Dacă vom reuşi să ne iertăm toate greşelile, situaţiile neplăcute create celorlalţi, neînţelegerile, neputinţele, impulsurile, furiile, fricile, supărările, dezamăgirile (şi ce altceva o mai fi pe acolo), la fiecare iertare, care are loc cu adevărat, vom simţi cum eliberăm ceva, mintea va fi mai uşoară, mai limpede, iar inima se va bucura şi vă va recompensa cu o stare de alinare şi confort.

Universul se iartă la fiecare pas. El ştie cum să o facă. Dacă nu ar ierta tot ce are în el (adică şi pe noi), ar trebui să se blocheze acolo, la acel ceva, „cuiul din talpă” şi vă imaginaţi că ar fi cuie nenumărate de care să se împiedice. El se iartă, iartă orice şi acest lucru stă la baza evoluţiei sale. Şi astfel evoluează din veşnicie în veşnicie, reconstruindu-se cu fiecare moment mai bun, mai eficient, perfect. Ar fi bine să luăm exemplu de la el şi să ne iertăm. Astfel ne vom acorda aproape fără să ştim la o frecvenţă fundamentală a dragului nostru Univers, frecvenţa Iertării, bază a evoluţiei şi vom observa cum drumul nostru prin viaţă capătă un ţel, un scop frumos, într-un cuvânt ne vom regăsi liniştea şi pacea sufletească. Şi ne va „înflori” inima atunci, vor apare noi relaţii şi situaţii binecuvântate şi vom fi mulţumiţi de contribuţia noastră la „ţesătura universală”.

Să practicăm Iertarea

Dacă practicaţi iertarea o să observaţi cum gândurile grele, depresiile, disperarea şi ura de sine se topesc, se îmbunătăţeşte nivelul energetic al organismului şi sănătatea şi apare zâmbetul. Un zîmbet va fi semnalul că ceva deja se schimbă în viaţa dumneavoastră. Când Dumnezeu şi Timpul îţi sunt prieteni, cine te mai poate necăji? Şi asta va funcţiona până în momentul când nu ne vom mai ierta şi vom lovi în cei din jur, adică în oglinzile noastre. Atunci ne vom da un pas înapoi, vom reflecta, ne vom ierta şi vom restabili legătura cu Dumnezeu. De la iertare la iubire e un pas mic, iertarea ne-o dă conştiinţa noastră, astfel eliberându-ne de poveri (poverile nevăzute au fost dintotdeauna mai grele) şi vom putea trece uşor în frecvenţa Iubirii. Acolo veţi avea sentimentul că sunteţi Acasă şi vă veţi da seama că aţi fost dintotdeauna Acasă.

Aveţi grijă la uşa numită Iertare şi îndrăzniţi. E nevoie totuşi de curaj pentru aşa ceva!

Corneliu Pîhu