Avem nevoie să învăţăm să fim toleranţi şi solidari cu cei din jurul nos...

Câteodată ne este uşor să spunem că suntem toleranţi. Câteodată chiar suntem. Dar când vom privi îndeaproape vom vedea că suntem deseori la fel de intoleranţi ca orice fundamentalist fanatic faţă de semenii noştri.

Cu părere de rău văd din ce în ce mai mulţi oameni care doresc ca ceilalţi să le împărtăşescă toate credinţele, părerile şi ideile, chiar şi cu forţa. Această formă de intoleranţă a dus în trecut la mii de cruciade, războaie şi conflicte ideologice. Alţii nu pot suporta ca cei de lângă ei să fie de o altă culoare, de un alt neam, rasă, sau naţionalitate. De multe ori ne definim pe noi înşine după naţionalitate, ceilalţi grupându-se într-o masă mare şi nebuloasă numită Străini, cu care nu trebuie să ne amestecăm.

Intoleranţa provine din nesiguranţă, din lipsă de iubire şi de înţelegere

Atunci când noi ne punem în locul celui de lângă noi, vom putea să-i înţelegem mult mai bine motivaţiile, vom simţi mult mai clar ceea ce îl doare sau ce îi provoacă bucurie şi îl vom vedea mult mai aproape de noi. Există lucruri în mintea noastră, piedici, oprelişti, capcane, care ne împiedică să facem acest lucru, semnale de alarmă care ne spun că X este periculos dacă este musulman sau negru sau rrom sau evreu şi câte şi mai câte. Aceste persoane nu ne-au făcut niciodată nimic, nici neamul lor, dar noi dezvoltăm aceste preconcepţii.

Ne ferim chiar şi de nativii anumitor zodii: de câte ori nu am auzit persoane care nu vroiau să discute sau să aibă de a face cu X sau cu Y pentru că sunt Scorpioni, iar Scorpionii sunt răi, sau cu Capricorni, pentru că aceştia sunt încăpăţânaţi sau melancolici. Almanahurile astrologice fac mai mult rău când decretează astfel de aberaţii, făcând prognoze aproximative pe care unii le iau drept literă de lege: „Eu sunt Berbec, el e Balanţă, cum să stau cu el în aceeaşi casă?!” Ei bine dragii mei, trebuie să ne uitam dincolo de aparenţe. Odată ce vedem ce e dincolo de aparenţe, trebuie să ne dăm seama de ce preconcepţii avem şi să ne străduim să scăpăm de ele, pentru că nu servesc la absolut nimic. Poate ne-om simţi noi bine cu cei pe care îi considerăm ca noi, dar şi ceilalţi sunt la fel de oameni şi ne seamănă mai mult decât am vrea să credem.

Toate conflictele lumii, toate războaiele, toate schismele, toate atacurile, s-au bazat pe diferenţe: de rasă, de naţionalitate, de crez politic, religios, ştiinţific, economic şi aşa mai departe.

Putem avea pace pe Pământ numai dacă învăţăm să fim toleranţi

Pe cealaltă parte, alianţele şi pacea au găsit teren propice pentru a creşte şi a se dezvolta exact acolo unde omul a văzut dincolo de diferenţe şi a recunoscut în aproapele său un om ca şi el. Şi culmea, de pe urma păcii şi înţelegerii reciproce avem numai de câştigat, în timp ce conflictele, de orice natură ar fi ele, consumă resurse. Conflictele personale consumă energie mentală şi emoţională, conflictele politice consumă bani, iar conflictele armate consumă vieţi nevinovate. Toleranţa este văzută uneori drept o slăbiciune, un punct forte fiind lipsa compasiunii şi înţelegerii, într-o lume a junglei. Adevăratul om puternic nu este acela care atacă pe aproapele său pentru că este diferit, ci acela care îşi atacă propriile prejudecăţi şi idei preconcepute pentru a-l înţelege mai bine pe cel de lângă el.

Cu toţii suntem egali, chiar dacă găsim mereu numai diferenţe între noi

Războiul, lupta, agresiunea, toate îşi au rădăcina în neînţelegerea unui fapt extrem de simplu: şi eu sunt ca tine. Şi eu sunt ca el sau ca ea. Păcatul cel mai mare al omului este nu că a muşcat dintr-un măr acum 7000 de ani şi a fost alungat dintro grădină exotică numită Eden, ci că a uitat ce înseamnă cu adevărat să fii Unul.

Cine ar mai răni pe cineva ştiind că se răneşte pe sine, sau că răneşte o parte a Creatorului, din care el însuşi face parte? Cine ar mai spune despre sine că este singurul stăpânitor peste un pământ, un teren, o ţară sau un continent, când şi celălalt are acelaşi drept de a fi acolo ca şi el? Dumnezeu nu a acordat vreodată titluri de proprietate, nici nu a acordat vreunei rase diplome de excelenţă şi nici nu a trimis mesageri sângeroşi pentru a uniformiza întreg Pământul. Ceea ce au făcut mesagerii divini este parte divin şi parte omenesc şi ca tot ceea ce este omenesc, unii au şi greşit. Nu judecaţi. Nu MAI judecaţi. Iubiţi pe aproapele vostru ca pe voi înşivă şi vedeţi-vă pe voi în ochii lui, iar atunci şi el va putea să se vadă cu claritate în ochii voştri.

Mihai Vârtejaru