Noaptea, Împărăția altor viețuitoare

Oamenii au puteri limitate ca toate celelalte ființe de pe Pământ. Pentru un control mai mare asupra întunericului ei au inventat focul, apoi becul și în cele din urmă cu ajutorul tehnologiei au creat cele mai performante instrumente de iluminare. Rămâne totuși misterul nopții care strecoară câteodată nesiguranța. Teama de necunoscut rămâne una dintre cele mai mari vulnerabilități ale omului.

O dată cu lăsarea întunericului în mediul rural, oamenii se retrag în case. Străzile pustii cu felinare vechi transmit fiori. După miezul nopții în orașe încă mai este agitație pe bulevardele frumos luminate, însă fiorul reapare pe străzile întunecate dintre blocuri. Raționalitatea ne încurajează că poveștile de groază rămân povești. Cu toate aceastea tresărim la zgomotele din jur chiar dacă știm că nu mai e nimeni în preajmă.

Frica de întuneric din copilărie devine la maturitate o teamă de necunoscut justificată de fapt prin  mecanismul de autoprotecție.

Ziua este a oamenilor, noaptea aparține altor viețuitoare

Noaptea aduce mai multă nesiguranță pentru că simțurile umane se diminuează. Chiar și în cazul unui om sănătos, vederea nu mai funcționază la fel de bine ca în timpul zilei.

Într-un mediu cu o luminozitate scăzută este mult mai dificil pentru un om să distingă unele detalii pentru că, prin natura sa, acesta a fost conceput cu o acuitate vizuală mai scăzută noaptea.

Nevoia de siguranță a dus la îmbunătățirea tuturor lucrurilor din jurul nostru. Să ne gândim la condusul pe timp de noapte. Pe zi ce trece apar proiectoare tot mai performante și nu doar din punct de vedere al design-ului, ci și din punctul de vedere al calității luminii.

Tehnologia a devenit un aliat al omului în controlul asupra naturii, însă întotdeauna va rămâne o fărâmă de mister în „împărăția întunericului” care pare să aparțină altor viețuitoare.

Nu avem simțurile unei pisici, nici ale unui liliac sau a altor animale, fapt care dovedește că o energie superioară, căreia îi putem da diverse denumiri în funcție de religie, a creat un echilibru în raportul zi-noapte/lumină-întuneric.

Natura le permite oamenilor să descopere și să învețe, dar în același timp oferă și semne pe care trebuie să învățăm să le recunoaștem pentru a nu distruge echilibrul.

O noapte în pădure, o lecție de curaj dar și de respect față de necunoscut

Ați petrecut vreodată o noapte în mijlocul pădurii? Cu siguranță constituie o experiență de neuitat! Orice mișcare a păsărilor, orice frunză căzută, orice creangă trosnind poate deveni o amenințare. Comfortul psihic dispare când nu putem nu putem vedea sursa, când nu putem distinge clar formele și ne simțim fără apărare. Mintea noastră generează tot felul de scenarii alimentate de mituri, de povești și filme.

Controlul constă în ascultarea cu atenție a mărimii zgomotului, a constanței micărilor. Poate să nu fie niciun motiv de îngrijorare sau poate fi un semn că nu suntem în locul potrivit. Lăsând la o parte tentația pentru justificările science fiction, este necesar să luăm în considerare posiblele pericole create de animale, de accidentări cauzate de vizibilitate scăzută etc.

Forțarea limitelor în fața naturii este ca o luptă cu vântul. De aceea oamenii trebuie să învețe să exploreze, să își depășească condiția și vulnerabilitățile, fără să încalce legile naturii.

O noapte petrecută în pădure este cu siguranță o provocare pentru gestionarea fricii față de întuneric. Totodată această experiență  poate fi o lecție despre cum să respectăm spațiile altor vietăți.

Alexandra Cojocaru