Latura umană a pieselor de șah

În cărțile de psihologie stă scris că mintea umană are tendința de a forma concepte (uneori automat) pentru a descrie realitatea. Această tendință este motivată de nevoia de control și siguranță. Evitând situațiile necunoscute, adaptarea la realitate s-ar realiza cu mai puțin consum energetic, în baza unor… pre-judecăți. Etichetarea are utilitatea ei, în special când se întâmplă în mod conștient, dar utilizată în exces poate limita deschiderea în fața experienței.

Am pășit anterior în lumea jocului de șah ca într-o metaforă a existenței, iar acum ar fi potrivit să explorăm lumea personajelor ce însuflețesc jocul. Dacă ar fi să trasăm o paralelă între teoria lui Carl Jung privind arhetipurile psihicului uman, fiecare piesă capătă o nuanță aparte.

• Regele ar putea fi Bătrânul Înțelept, cel care coordonează cumpătat lupta sau, din contră, întruchiparea orgoliului – mult prea dornic de victorie pentru a acorda atenție celor din jur.
• Dama poate simboliza Marea Mamă, etern grijulie și capabilă de acte de sacrificiu pentru apropiați – întruchiparea compasiunii. La polul opus se încadrează aspecte negative ale felului său de a fi: atitudine acaparatoare, sufocantă și dorință de control ivită din teama de a „pierde”.
• Nebunul s-ar asocia arhetipului Tricksterului (un așa-zis „Păcală”), iar înțelepciunea sa are prețul „nebuniei”, căci înțelepții primesc eticheta de „nebuni” atunci când majoritatea nu înțelege. Nebunul destinde uneori atmosfera prin umor, însă glumele sale sau un sens subtil pe care unii nu îl pot percepe. Fără piedicile puse uneori de Nebun, celelalte personaje nu ar avea ocazia să se autodepășească.
• Calul este unic prin felul său de a se exprima. Rebelul nu se lasă îngrădit de reguli, năzuind spre libertate. El dorește ca tabla să-i permită să se miște așa cum se simte el în sufletul său: neîngrădit. Latura umbroasă a acestuia este fuga de responsabilitate.
• Tura oferă protecție și încredere, fiind umărul de sprijin. În calitate de Salvator, Tura are tendința de a-și omite constant propriile nevoi în favoarea nevoilor celorlalți. Această atitudine duce, în timp, la consumul resurselor emoționale.
• Despre Pion se poate spune că întruchipează obișnuitul. Totuși, pionul ascunde latură profundă, pe care o dezvoltă pe măsură ce avansează în joc. Acesta își asumă cu răbdare evoluția, fiind răsplătit pentru efort prin darul de a transcede: o dată ce ajunge la capătul drumului, se transformă într-o altă piesă.

Așa cum menționam la început, categorizarea aduce un soi de claritate în conștiința noastră. Probabil că, în timp ce lecturați descrierile, v-au apărut pe ecranul mental diverse imagini ale cunoscuților care, conform credințelor dvs., se potriveau în acele categorii. Această etichetare se întâmplă aproape automat, când cuvintele rezonează cu experiența dvs. 

Vă invit la un moment de reflecție:

Cum ar fi să ne gândim că descrierile de mai sus se pot regăsi în felul de a fi al oricăruia dintre noi?

Potențialul uman găsește multiple forme de exprimare, însă acestea nu sunt fixe, ci supuse evoluției. Este adevărat că uneori ne spunem aceleași povești despre noi înșine, în speranța că am atins o formă fixă, dar viața ne arată mereu că singura ei constantă este schimbarea. În acest caz, cum putem pune degetul și spune: „Eu sunt așa și numai așa?”. Ar înseamna să ne autolimităm în procesul devenirii. Suntem liberi să alegem reperele transformării noastre interioare, ideal fiind să acceptăm fațetele diverse ale firii noastre. Ele există ca potențialitate, inclusiv latura umbroasă. În momentul în care devenim conștienți de aceste laturi, avem ocazia să alegem modul lor de exprimare în realitatea noastră.

Închei cu un îndemn de autoexplorare conștientă, ajutată de o precizare prețioasă a lui Carl Jung: „Până când nu transformi inconștientul în conștient, acesta îți va controla viața și îl vei numi soartă.”

Ioana Olărașu