Între lumea materială şi lumea spirituală

Între lumea materială şi lumea spirituală se află destinul, o noţiune încă puţin înţeleasă de către oamenii Pământului. Încă din vremuri pierdute în negura trecutului înţelepţii, chiar şi ei, au căutat să descifreze taina destinului.

Cum se manifestă destinul în viaţa noastră?

Aceşti înţelepţi numiţi Maeştri şi Mari Maeştri spirituali au meditat îndelung asupra noţiunii de destin , însă nici ei nu au reuşit să înţeleagă totul, şi asta deoarece se pare că destinul conţine o mulţime de lucruri aflate mereu în mişcare. Dacă ar fi să ne raportăm doar la ideea referitoare la ce ne aşteaptă în viitor, în acel viitor există N potenţiale în stare latentă. Şi în funcţie de alegerile noastre de fiecare zi, unul sau altul din acele potenţiale va veni în manifestare. Însă cum zilnic ne schimbăm ideile şi gândurile despre viaţa noastră, rezultă că nimeni nu poate prevedea la modul complet cum se va derula propria existenţă. Dar un lucru poate fi făcut, acela de a şti încotro ne îndreptăm ca sens al vieţii. Acest aspect într-adevăr îl putem cunoaşte, chiar dacă nu ştim ce ne aşteaptă cu exactitate.

Ca să vă dau un exemplu foarte simplu în sprijinul celor de mai înainte, să zicem că fiecare om călătoreşte într-un tren, trenul vieţii sale, plecând din oraşul său către o anume destinaţie. Pe parcursul traseului, în fiecare gară, coboară şi urcă mereu alţi şi alţi călători, însă trenul îşi urmează ruta stabilită.

Cam aşa se derulează destinul fiecăruia dintre noi. Şi în funcţie de nivelul propriu de evoluţie, unii merg la clasa personal, unde se înghesuie mulţi şi e cam mizerie, alţii merg cu acceleratul unde sunt condiţii ceva mai bune, alţii cu rapidul – caz în care viaţa lor se derulează ceva mai repede în condiţii optime, iar alţii cu intercity sau expresul, în condiţiile cele mai bune, de lux şi linişte, ducând o viaţă frumoasă şi fericită. Nu-i aşa că este o paralelă potrivită vizavi de destinele oamenilor?

Karma din vieţile anterioare ne influenţează destinul

Fiecare individ uman, înainte de a pleca în călătoria vieţii sale pe acest Pământ, îşi cumpără „biletul de călătorie” în funcţie de karma sa, exact ca în gară. Unii au bani suficienţi să meargă în condiţii de lux, alţii mai nevoiaşi îşi permit doar un bilet mai ieftin. Când se urcă apoi în trenul vieţii, exact ca în trenul normal, unii stau înţepeniţi pe bancheta din compartiment – aceştia sînt oamenii închistaţi în mentalităţile lor, admirând peisajul vieţii, alţii obişnuiesc să meargă la vagonul de dormit – despre aceştia se poate spune că „dorm întreaga viaţă” nerealizând mare lucru, în timp ce alţii preferă să meargă la vagonul restaurant – aceştia fiind cei cărora le place viaţa tumultuoasă, cu petreceri şi amuzamente, care merg pe ideea „trăieşte azi, că mâine nu se ştie…”.

Iată deci o descriere esenţială şi sintetică în acelaşi timp a modului în care oamenii înţeleg, în funcţie de nivelul de evoluţie propriu, să-şi trăiască viaţa pe acest Pământ.

Cum se manifestă latura spirituală în viaţa noastră?

Desigur că de la această idee trecem la subiectul articolului, pentru că marea majoritate a oamenilor sunt axaţi pe valorile terestre, materiale sau altfel spus lumeşti, în timp ce prea puţini se dedică şi laturii spirituale pentru a-i studia tainele.

Ce fac însă cei care s–au decis să urmeze şi calea spirituală, pe lîngă cea lumească?

Trăim într-o lume în care se produc foarte multe bunuri de care ne folosim. Pentru a le avea este necesar să avem un serviciu plătit corespunzător, iar ca să-l avem pe acesta, trebuie să fim bine pregătiţi în domeniu, altfel altul mai performant ne ia locul. Iar ca să fim bine pregătiţi ni se cere de către natura profesiei să citim manuale, să facem cursuri de specializare şi să avansăm în funcţie. Ori toate acestea ne consumă aproape tot timpul avut la dispoziţie în cele aproximativ 14-16 ore de când ne trezim până seara când ne culcăm. Să nu mai vorbim de treburile de acasă. Şi atunci când mai avem timp şi pentru viaţa spirituală? Aici este confuzia pe care mulţi o fac, asta fiind o capcană a intelectului de fapt, care nu realizează adevăratul înţeles al vieţii depline.

Viaţa oricărui individ uman trebuie să fie o sumă echilibrată a aspectelor lumeşti şi a celor spirituale.

La asta se referea Iisus când a spus: „Daţi-i Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu”. Mulţi cred că este foarte greu, după ce vin de la servici, să se mai ocupe şi de partea spirituală a vieţii, respectiv să mediteze, să citească sau să practice în mod constant o tehnică anume. Ei bine, aici e confuzia! De ce? Pentru că dacă noi vom gândi că fiecare gest, fiecare faptă, fiecare realizare a noastră le vom considera ca acte ale Sinelui nostru, şi nu (doar) ale personalităţii noastre, atunci vom înţelege că în realitate Sinele – Spiritul este cel care îndeplineşte tot, şi nu persoana-personalitatea noastră, indiferent cît facem de dimineaţă până seara. Nu are importanţă dacă vrem să căutăm Sinele în noi, ci este de ajuns să trăim cu această idee, că Sinele – această energie din noi, este cel care coordonează tot ceea ce facem în fiecare zi, nu personalitatea proprie. Astfel atitudinea noastră se va schimba treptat, şi dacă rămânem constanţi în această practică vom constata că ne percepem altfel decât eram înainte. Aceasta este cea mai simplă şi mai eficientă cale de a trece de la lumesc la spiritual, fără a lăsa în urmă lumescul, deoarece trăim în plan fizic, apropiindu-ne tot mai mult de Sinele nostru spiritual.

• Mâncăm? Dedicăm actul de a mânca lui Dumnezeu
• Bem apă? Dedicăm băutul apei sau a oricărei alte băuturi lui Dumnezeu
• Îngrijim florile de pe balcon? Dedicăm asta lui Dumnezeu şi tot aşa cu orice lucru pe care îl facem în viaţa noastră de zi cu zi

Nu e necesar să staţi ore întregi în meditaţie sau să practicaţi cine ştie ce tehnică bioenergetică. Să dedicăm orice gest şi faptă a noastră lui Dumnezeu, şi chiar asta va reprezenta trecerea de la lumesc la spiritual, ca atitudine în conştiinţă, iar viaţa noastră se va schimba radical în bine.

Mahatma