Gândurile unui om care a fost tânăr şi rebel cândva, cu privire la fenomenu...

Nu știu dacă e de vină evenimentul în sine sau nu, dar simt nevoia să scriu câteva cuvinte despre asta. Nu mă pricep la politică, nu sunt adepta cuiva. Pur și simplu simt că trebuie să scriu despre ce s-a întâmplat.  De vineri și până azi pe Facebook circulă tot felul de știri, comentarii și reacții. De obicei, tot ce s-a întâmplat până în data de 30 octombrie nu m-a afectat atât de tare ca evenimentul numit Colectiv.

În  urmă cu mai bine de 20 de ani și eu am fost ca ei, și eu am fost la concerte. E adevărat, mai mult pe stadioane și la sălile cele mari din capitală, dar am ascultat tot ce se putea asculta în materie de rock. Mai mult, exista o emisiune realizată de Lenti Chiriac la radio și de Petre Magdin la TVR – generația mea și cele mai trecute, cunosc aceste două nume. 

Suntem generația care chiar dacă ne adunam grupulețe grupulețe în Piața Română în fața cofetăriei, nu făceam scandaluri, citeam cărți și discutam despre muzică. Foarte puțini dintre noi ajungeau să fumeze și să se îmbete pe sub mesele localurilor, chiar dacă ne îmbrăcam ciudat cu tricouri luate de la magazinul Concord, purtam bocanci şi aveam cercei în urechi. Aveam cămăși caki și genți de la măștile de oxigen. Toți promovam un curent. Eram adepții unui stil de viață. Târziu, singuri ne-am dat seama că a fost doar o etapă.

Ne-am găsit mai apoi propriul stil în viaţă

Cu timpul, o mare parte dintre noi am reușit să ne facem un rost în viață. Tot singuri am ales să fim unici în felul nostru de a ne îmbrăca, etala, de a ne alege singuri mentalitățile despre viață.
Muzica aceea rock, hard rock, hard metal, trash metal etc. a avut rolul ei în viața fiecăruia. Pe unii i-a maturizat, pe alții i-a ajutat să treacă de perioade grele în viață personală.
Să nu judecăm, să nu condamnăm. Să înțelegem doar.
Fiecare privea acea muzică ca pe o eliberare de ceva ce ne macină în interiorul nostru. Ne refugiam în acea muzică. Chiar dacă dădeam din cap și din mâini la concert, așa simțeam să ne manifestăm. Unii au renunțat să mai dea din cap și din mâini, însă au continuat să asculte muzică, poate și azi. Mulți dintre noi ne-am liniștit cu timpul.
Dacă în urmă cu 20 de ani și ceva eu ascultăm Megadeth și Sepultura, Helloween și Yngwie Malmsteen, King Crimson și Def Leppard, azi ascult fără nicio rușine muzică care mă face să mă simt bine precum Demis Rousses, Amr Diab.

De aceea este alegerea fiecăruia dintre noi, adolescenți fiind să ascultăm acea muzică care ne dă forță, ne scoate din stări de tristețe și ne ajută să ne refugiem sufletul în anumite sunete, fie ele și hard rock, underground etc.

Să nu ne mai punem întrebări de genul: „ce caută la ora aia târzie în asemenea loc și la vârstă aia?”. Cred că toți acum, adolescenții mai ales, vor învăța singuri o lecție de viață. Din păcate cea mai dură și traumatizantă lecție a vieții lor.

Fiți unici în felul vostru, dar evitați să vă puneți viața în pericol

Aveți grijă în ce locații mergeți și cu cine. Nu contează vârsta.
Ascultați ce muzică vă ajută să vă relaxați.
Spuneți categoric NU spiritului de turmă.
Dacă rezonati cu ce se întâmplă și asta simțiți să faceți, nu ezitați, atâta timp cât nu vă puneți viața în pericol.
Înlăturați mentalitățile, înlăturați teama și aveți grijă mai mare la tot ce vă înconjoară.

Să păstrăm un moment de reculegere pentru cei care nu mai sunt.
Să ne rugăm pentru cei rămăși încă în viață. 
AMIN

Carmen Lupita