Echilibrul dintre energiile masculine şi cele feminine

Trăim într-o lume a energiei. Tot ce ne înconjoară, de la microcosmos la macrocosm, este energie în mişcare. Energiile nu sunt nici bune, nici rele. Ele sunt. Noi le transformăm în bune sau rele. Ele răspund dorinţelor noastre şi devin ceea ce noi gândim.

În Epoca Peştilor energiile Terei au fost preponderent masculine

A fost Epoca Tatălui, acţionând pe Raza Voinţei şi a Puterii. Bărbaţii au preluat rolul de conducere, şi pentru că nu au fost înţelepţi să-şi echilibreze energia prin iubire şi înţelepciune, acele timpuri au fost sfâşiate de conflicte, războaie şi nesiguranţă.

Înainte de această epocă au dominat iubirea şi înţelepciunea, iar rolul de conducător îl avea femeia. Femeia reprezentând, printre altele, şi intuiţia, a fost puntea de legătură între bărbat şi Dumnezeu. Pentru că dădea viaţă, acea epocă nu a fost marcată de violenţă şi moarte. Ea mergea pe iubire şi înţelepciune, era în armonie cu bărbatul şi în echilibru cu natura. Trăiau liber şi corect, cunoşteau tainele universului şi foloseau energia constructiv. Se armonizau şi se susţineau reciproc şi totul era aşa cum trebuia, dar bărbatul, care era paznicul şi apărătorul femeii, s-a gândit că e mai simplu să-i fie stăpîn. Şi fiindcă trebuiau să existe experienţe în ceea ce priveşte voinţa şi puterea, au detronat femeia din rolul ei, lăsat de Dumnezeu şi au devenit stăpîni. Femeia şi-a diminuat iubirea şi intuiţia în faţa brutalităţii, puţin câte puţin, dar a rămas alături de bărbat cu energia ei de neînlocuit.

Lucrurile nu s-au desfăşurat cum trebuia şi s-a produs un mare dezechilibru energetic. Ştim cum a fost tratată de atunci şi pînă în zilele noastre femeia. Au existat şi în această epocă de întuneric femei dârze, de excepţie, care au condus destinele unor ţări.

Ce au fost nevoite femeile să facă pentru a supravieţui într-o lume a bărbaţilor?

Într-o lume a bărbaţilor, femeia a trebuit să facă pacturi ruşinoase cu aceştia pentru a-şi menţine puterea. Bărbaţii nu au înţeles că trebuiau să conducă cu voinţă şi putere, prin iubire şi înţelepciune, fiindcă aşa era rânduit de Dumnezeu. Şi atunci viaţa s-a mişcat haotic, iar perioadele de război şi mari răutăţi au scăpat de sub control. Acum suntem la începutul Erei Vărsătorului. Energiile Terei se schimbă de la o zi la alta şi, implicit, se modifică şi atitudinea bărbaţilor faţă de femei. Femeile sunt vizionare, intuitive, curajoase. În Vărsător se lucrează cu energii de grup. Tot mai multe femei conduc grupuri de meditaţie, comunică, se implică în afaceri şi politică, se impun în viaţa de zi cu zi. Şi fiindcă este un câştig enorm ca energiile masculine să fie în echilibru cu cele feminine, pentru că planeta are nevoie urgentă de acest echilibru, lucrurile încep să intre pe un făgaş normal.

Există speranţă prin intermediul echilibrului dintre masculin şi feminin

În toate epocile în care femeia a fost oprimată puternic şi a fost nevoită să-şi ascundă darurile de la Dumnezeu, între energiile masculine în „alb şi negru” s-a creat un firicel de energie roz numită speranţă. Geea şi speranţa sunt entităţi şi energii feminine. Timide, energiile speranţei s-au strecurat pe nesimţite prin haosul şi violenţa timpurilor. Această energie a speranţei nu există niciunde în univers, fiind o energie creată aici, pe Terra. Este energia rasei terane (adică noi, oamenii), plină de bucurie şi iubire; ea ajută enorm planeta şi oamenii ei să se înalţe. Planeta se va înălţa în dimensiunea a cincea cu sau fără voia raselor ostile ei, care au ţinut oamenii în beznă spirituală şi primitivism. Şi atunci, bărbat şi femeie, umăr la umăr, vor clădi o nouă civilizaţie înălţată, împletindu-şi armonios energiile, susţinuţi fiind mai ales de energiile speranţei. 

Cecilia David