De ce ne mor de foame oamenii de cultură?

Să facem un test rapid: dacă ar fi să alegi între o seară la teatru, unde trebuie să te îmbraci dichisit și să plătești bilet, sau să stai acasă la televizor sau la un film pe calculator, ce alegi?

Dacă ai răspuns teatru, felicitări! Ești unul dintre oamenii care susțin cultura și care se bucură din plin de ea. Dacă ai preferat să stai acasă, acest articol este despre tine. Trebuie să stabilim de la început: nu ești de blamat pentru faptul că ai luat decizia de a rămâne acasă! Și cu siguranță nu ești singurul. Pur și simplu, foarte multă lume a pierdut contactul cu ceea ce înseamnă cultură, și abia acest lucru este cu adevărat îngrijorător: indiferența. Iar indiferența naște începutul declinului.

 

Educația, bat-o vina!

Pentru a înțelege mai bine fenomenul „muritului de foame” din lumea culturală, trebuie să pornim cu exponentul acestei lumi: omul de cultură. Să începem cu traseul educațional al unui tânăr care, după ce a depășit primele stagii ale vieții sale de elev (grădiniță, școală primară, școală gimnazială și liceu), ajunge în fața unei decizii pe care trebuie să o cântărească cu mare atenție. Sau cel puțin așa este îndemnat, de către părinți și profesor: măsori de mai multe ori și tai o singură dată.

Câți tineri reușesc să facă această tăiere definitivă la numai 18 ani? Prea puțini. Mulți ajung la facultăți pe care le fac fără nicio pasiune și ajung să aibă profesii pe care nu și le doresc. De ce? Ca să nu moară de foame! Asta e unul dintre sfaturile cele mai des întâlnite ale părinților grijulii cu viitorul copiilor: dacă nu dai la medicină/farmacie/drept/informatică/, o să mori de foame!

Nu putem cu toții însă să fim medici, profesori, avocați sau informaticieni. Cei care au o înclinație spre aceste domenii, trebuie aplaudați, pentru că pășesc pe un drum greu și plin de responsabilități, dar și de bucuria de a reuși în ciuda tuturor greutăților. Dar ceilalți? Ei bine, ceilalți trebuie la rândul lor sprijiniți pentru a-și materializa visul în realitate.

Într-un monolog celebru din filmul Dead Poets Society, profesorul de literatură le spune elevilor săi următoarele: „Medicina, Dreptul, Afacerile, Ingineria sunt toate preocupări nobile necesare întreținerii vieții. Dar poezia, frumosul, fantezia, iubirea – acestea sunt lucrurile care ne țin în viață!”

Și un tânăr aflat la începutul drumului său profesional are nevoie, în primul rând, de ceva care să îl țină în viață, care să îi alimenteze pasiunile și ideile, mai mult decât un salariu generos sau de bonusuri corporatiste.

 

A muri sau a nu muri de foame – este aceasta întrebarea?

Oamenii de cultură care au reușit în viață, indiferent de domeniul în care activează sau de perioada în care au trăit, au majoritatea povești de viață care pun pe oricine pe gânduri. Dar cu toții au ceva minunat în comun: și-au scris povestea vieții exact așa cum și-au dorit. Iar acest lucru a contat mai mult pentru ei decât orice fel de greutate pe care au întâmpinat-o de-a lungul vieții și pe care, până la urmă, o experimentează oricine.

„Muritul de foame” în lumea culturală este un simptom, așa cum precizam la începutul articolului, al indiferenței fața de aceste preocupări nobile. Într-o lume în care senzaționalul și șocantul fac ravagii, puțină lume mai are starea de spirit și disponibilitatea financiară necesară pentru a le aloca oamenilor care își pun sufletul pe tavă în lumea artistică, de exemplu. Puțini înțeleg pasiunea acestor oameni și mult mai puțini sunt dispuși să și plătească pentru a o vedea materializată, iar indiferența este dublată, de cele mai multe ori de comoditate, care nu te lasă să încerci ceva nou.

Provocarea pentru combaterea acestei comodități este simplă: propune-ți ca măcar o dată pe lună, să faci un experiment cultural nou.

• Du-te la o piesă de teatru la un teatru unde nu ai mai fost
• Ia parte la o lansare de carte a unui tânăr debutant și cumpără-i cartea
• Participă la un festival cultural inedit
• Du-te la un concert al unei trupe care nu a ajuns celebră

Tu te vei umple de energia și entuziasmul pe care acești oameni ți le livrează, iar ei se vor simți încurajați să continue să își scrie povestea mai departe. O poveste în care „muritul de foame” nu e o sperietoare care să îi îndepărteze de la drumul lor luminos.