De ce au nevoie copiii? Bunăstare materială sau iubire?

Înainte de a intra în subiectul articolului nostru este necesar să vedem ce înseamnă să oferim, dacă ştim să oferim şi mai ales ce anume oferim. Indiferent în ce domeniu există excese, ele sunt cu adevărat dăunătoare și periculoase.

 Ştim să oferim cu adevărat?

Cineva îmi spunea că și-a vândut aurul ca să dea mâncare săracilor. Perfect și frumos. Dar cât a putut să-i hrănească pe aceștia? Credeți că a fost o atitudine corectă? Nu, nu a fost. Poți să hrănești mult și bine o ceată de flămânzi, fără să-i educi și să-i înveți să-și câștige existența nu ai realizat nimic. Educația este mai importantă decât o porție de mâncare. Dându-le tot timpul fără să le ceri nimic, fără să-i înveți ce lecție au de trecut, nu faci decât să le hrănești corpul fizic și atât.

Este bine să dai tot ce ai în plus, să oferi când ți se cere câte ceva din ce ai, dar nu să-ți vinzi casa și lucrurile pentru a salva niște corpuri trecătoare, fără a nu umbla și undeva la modificarea minții lor și la o coardă sensibilă a sufletului. Ținând cont că nimeni nu vine întâmplător pe lume și nici nu trage ”păcatele” altuia, se cade să lăsăm legea karmei să acționeze și să intervenim cu măsură în toate.

Dacă doamna respectivă ar fi convins mai multe persoane din anturaj să facă același lucru și să încropească o mică afacere, dându-le de lucru săracilor și retribuindu-i cinstit, atunci lucrurile erau minunate. Așa gestul a fost frumos și inutil, pentru că după ce s-au terminat banii, săracii au rămas tot săraci cu burțile goale.

Trebuie să oferim din suflet pentru suflet

Oferi o carte unui om avid de cunoaștere, fără posibilități materiale – e sublim. Oferi un sfat pentru ieșirea dintr-o situație dificilă, oferi o învățătură spirituală adaptată la situație, oferi un prim ajutor unui om căzut, este minunat și omenește. Oferi un lucru care îți prisosește, o porție de mâncare unei persoane bolnave și singure, o floare unei ființe dragi – este… mai presus de cuvinte.

Cum învăţăm copiii ce sunt îndatoririle karmice?

Așa se explică de ce părinții se simt trădați, disperați când odraslele îi părăsesc și nu-i mai vizitează măcar din când în când. Ei dau copiilor mâncare bună, aur, case, mașini, bani, dar nu cer nimic în schimb și nu dau educație și lecții de viață, nici sfaturi și lecții de suflet.

Dau material și cred că au rezolvat totul. Din păcate orice copil și orice om, pe lângă drepturi trebuie să aibă și îndatoriri, pentru îndatoriri de karmă.

Dacă copilul tău contribuie din dragoste, respect, recunoștință, la tot ce se întâmplă în casă, punînd umărul la bunăstarea familiei, el are dreptul să ceară și să primească tot ce-i trebuie în limitele decenței. Și, dacă lucrează la părintele lui, părintele trebuie să-și răsplătească copilul cu bani sau cele trebuincioase lui. Dacă nu face asta nu trebuie să primească nimic, pentru că se nărăvește și crede că i se cuvine. Și de aici începe povestea tristă a ”datului fără măsură și discernământ”.

Copiii noștri nu trebuie să fie proprietatea noastră în care investim fără discernământ și speranță. Ei trebuie să înțeleagă (la fel și noi) că le-am oferit posibilitatea să vină prin noi la întrupare, nu pentru a pompa în ei și ai nărăvi, ci pentru a-și experimenta lecțiile de viață.

Lecțiile nu sunt nici bune, nici rele… pur şi simplu sunt

Așa că greșelile noastre se răzbună pe noi atunci când ne așteptăm mai puțin și nu oricum, ci la modul just.

Încercând să îl aperi pe un om de greutăți și greșeli, îl aperi de fapt de propriul program karmic.

Și cine suntem noi să hotărâm pentru alt suflet? Și cine plătește pentru amestecul în viața altora? Cel care se bagă în karma altora… Ce furioși sunt părinții când nu-i ascultă copiii, dar și ce furioși sunt copiii când nu le dă părinții…!

Un ”viciu de procedură” greșit, practicat de secole, ne face să credem că noi ”trăim pentru copiii noștri”. Orice om vine pe lume să-și repare greșelile lui și să-și plătească ce are karmic cu cineva. Nici copilul și nici părintele meu nu trăiește și nu plătește în locul meu decât rar, în anumite situații, când îți iei asta înainte de naștere, tot pentru echilibrare de karmă. Până nu vom înțelege profund anumite lecții, degeaba ne considerăm spirituali și facem acte de vitejie, care în ochii lui Dumnezeu au valoare de firimituri.

Încercați să fiți buni și darnici atunci când vi se cere asta, pentru că altfel veți plăti scump și în plan material și în cel spiritual.

Cecilia David