Tot ce trebuie să știi ca să ai o relație bună cu copilul tău

Întotdeauna a existat și va exista distanța între generații, dar comunicarea dintre părinți și copil reprezintă o parte dinamică a unei relații destul de complicate între ei.

Adolescența este cea mai grea perioadă, atât pentru copil cât și pentru părinți. Acesta este momentul când nici unul din ei nu are bunăvoința să aibă o discuție relevantă, și de aici apar neînțelegerile.

În copilărie, creierul copilului este ocupat să absoarbă informațiile comunicării, deoarece acum este momentul în care observă comunicarea dintre oameni și începe să își dezvolte un limbaj al său. La vârsta de un an, copilul imită vorbitul, încearcă cuvinte simple, gen: mama și tata, identifică anumite cuvinte. Aceasta este perioada cea mai frumoasă  când copilul se bucură de atenția părinților și viceversa.

Vorbitul se dezvoltă în anii următorii, dar adolescența pune stop oricărei comunicări dintre părinți și copil. În general, și vorbesc din experiență, intervin certurile dintre părinți și copil. Chiar dacă aveți impresia că ați scăpăat de acest coșmar, nu va faceți griji, această situație poate fi întărziată cu câțiva ani, dar asta depinde foarte mult de personalitatea copilului.

De ce această rebeliune?

Pentru că , acum este momentul în care mintea copilului începe să ia contact cu experiențe noi, cu oportunități, cu oameni noi, cu lucruri noi, cu care, până acum nu erau familiarizați. În mod normal, un părinte trebuie să-și protejeze copilul și, în același timp să îi lase loc să greșească și să experimenteze.

Aici intervine adevărata problemă, deoarece este destul de greu să jonglezi cu acest lucru: vei face cu greu  diferența, ca părinte, între independența pe care ar trebui să i-o acorzi copilului și faptul că vrei să îl protejezi.

Cel mai important lucru pe care trebuie să  îl facă un părinte în acest moment, este să empatizeze cu mintea adolescentului de lângă el, ceea ce se poate dovedi dificil. Nu trebuie decât să îți aduci aminte că și tu ai avut acea vârstă!

Cum să ai o relație puternică cu copilul tău

1. Când cineva îl supără – cel mai nepotrivit răspuns este atunci când nu îl crezi și imediat sari în apărarea celuilalt, pentru că în general, acest lucru se întâmplă la școală ( fie că este vorba de un profesor sau un coleg). Cel mai important în acest moment este să îl asculți, pentru că este la o vârstă influențabilă. După ce l-ai ascultat, singurul răspuns pe care ar trebui să i-l dai este: ”am înțeles, poate ar fi bine să mai aștepți să vezi cum se așează lucrurile”. Evident că va fi greu să faci acest lucru, dar nici să îi iei apărarea sau să dai vina pe el nu este normal. Lasă-l să înțeleagă și să raționalizeze singur situația.
2. Când are nevoie de cineva – fiecare dintre noi simte nevoie să se destăinuie cuiva, fie că este un membru al familiei sau un foarte bun prieten. Ceea ce înseamnă că și copilul tău va avea nevoie de cineva cu care să vorbească. Nu depinde decât de tine dacă vrei să fii confidentul lui sau nu. Nu îl forța să vorbească cu tine, lasă-l pe el să vină la tine! Dacă îl vezi confuz nu insista să îți povestească, mai degrabă fă-l să înțeleagă că poate veni să vorbească cu tine oricând se va simți el pregătit.
3. Când realizează că lumea nu e perfectă – atunci ”le pică cerul în cap” și nu mai înțeleg nimic. Nu e momentul să devii profesor și să îi explici cât de crudă este viața sau că oamenii sunt răi! Nu! Acum este momentul să îl asculți, să îi spui că a făcut tot ce se putea și să îi ceri părerea: ”de ce crezi că s-a întâmplat acest lucru?”. Nu e cazul să devii ”lupul moralizator”, are toată viața la dispoziție să vadă cum funcționează lumea. Lasă-l să își dezvolte singur părerile despre lume și viață, lasă-l să ”crească”!
4. Când are nevoie de încurajare – adolescenții fac o dramă din orice. Indiferent că este vorba de școală sau prieteni, cel mai bun lucru este să nu îl faci să se simtă prost, să nu îl descurajezi. Unii dintre noi nu sunt ambițioși, faptul că îl faci ”prost” sau că îi spui că nu este capabil să facă ceva, nu înseamnă că îl va ambiționa ci dimpotrivă, s-ar putea să ai surpriza să crești un adolescent umil, care nu are încredere în el. Din păcate, va fi vina ta. De aceea, orice își propune să facă, indifernt că îi iese sau nu, fi pregătit întotdeauna să îl încurajezi și să fii alături de el.
5. Când este stresat – toți suntem stresați la un moment dat al zilei sau al vieții, nu îl desconsidera atunci când vine la tine cu o problemă. Adolescentul are nevoie de suport moral și de cineva care să îi spună că : ”fiecare trecem prin niște situații mai puțin plăcute”. Nu face greșeala să îl compari cu alt copil! Știu că vei fi tentat, indiferent că te dai pe tine drept exemplu sau un alt copil pe care alegi să îl lauzi, nu o face. Dacă alegi să te dai pe tine drept exemplu, atunci spune-i că și tu la vârsta lui aveai emoții sau erai stresat, și că încă mai ești. Poate nu îl va liniști per total, dar măcar va vedea că și un adult are aceleași probleme, ba poate unele și mai mari.
6. Când vrea să se descurce singur – adolescenții, în general, și cei timizi/inteligenți/introvertiți în special, vor ține secret orice lucru despre ei. Nu are importanță motivul pentru care aleg să țină ceva secret sau pentru care nu vă spun nimic despre planurile lor, important este să îl învățați ca atunci când are nevoie de ajutor poate apela la cineva. Este bine să fie independent, dar la fel de bine este să ceară și ajutorul cuiva atunci când este cazul. Știu că vrei să fie independent și să fie capabil să se descurce singur, dar faptul că îl alienezi nu va face decât să îl alinieze și de alți oameni, și ușor, ușor să-și piardă încrederea în umanitate.
7. Nu face comparație între el și alți copii – fiecare dintre noi este unic în felul său, la fel și copilul tău. Pe el nu îl interesează să îl compari cu alții, el este copilul tău nu altul. Dacă el nu a reușit sau nu vrea să facă ceva nu îl forța, comparându-l cu alți copii; nu vei face decât să îl alienezi de tine și să îl descurajezi. Cu timpul, va începe să aibă resentimente față de tine și va da vina pe tine pentru tot ce i se întâmplă în viață.

Copii trebuie încurajați constant, pedepsiți atunci când este cazul și comunicat cu ei tot timpul!

Copilul trebuie să îi spui :

1. Te iubesc
2. Sunt mândru de tine
3. Îmi pare rău
4. Te iert
5. Te ascult
6. Este responsabilitatea ta
7. Poți să o faci!

Și dacă reușești să faci toate aceste lucruri atunci vei avea un copil fericit, și la rândul tău vei fi putea fi mulțumit de relația pe care o ai cu el!

Alexandra Dănciulescu