azk.ro -cosmetice profesionale pentru saloane

Dacă avem suficient pentru a trăi fericiţi, de ce ne dorim mereu din ce în c...

Miercuri, 28.Oct.2015 11:12 Povesti de viata Lasă un răspuns 1 vizualizari

O vorbă care mie unuia mi s-a părut absolut  genială și din păcate, anonimă, mi-a înfrumusețat  mai demult o seară destul de obositoare și cred că ar  fi bine să v-o împărtășesc.

Daca avem suficient pentru a trai fericiti, de ce ne dorim intotdeauna din ce in ce mai mult? 2

„Fericit se numește omul  care se mulțumește cu ceva mai puțin decât are.” 

Câtă simplitate și cât adevăr în  cuvinte atât de modeste… Deseori  cele mai profunde filosofii nu  pot cuprinde fericirea, dar iată că  cele mai simple cuvinte o pot defini câteodată.

Avem motive să fim nefericiţi, dar de ce uităm de ceea ce ne face fericiţi?

 Vă îndemn să faceți un mic exercițiu, la fel  de simplu în esența sa ca și cuvintele de mai sus, dar  care dacă este făcut cu sinceritate și profunzime, vă  poate schimba existența. Scrieți pe o foaie motivele  pentru care nu sunteți fericit sau fericită. Știm bine  că există lucruri pentru care merită să mulțumim lui  Dumnezeu în fiecare zi, dar cam uităm de ele iar  gândurile ne sunt ocupate mai degrabă  de piedicile din calea fericirii. Apoi,  scrieți în dreptul fiecărei cauze adevărata cauză. Pe de o parte, ar trebui  să fiu fericit că am pantofi, alții nu  au. Dar nu sunt noi. Sunt puțin tociți,  nu mai sunt la modă, îi port prea des,  sunt plictisitori, vreau alții. Pot scrie:  nu sunt fericit pentru că nu am X  perechi de pantofi. Cauza este nu  nevoia de pantofi noi, ci dorința de a  avea mai mulți. Am o casă, nu stau pe  străzi, firește. Dar trebuie să schimb  gresia și faianța, sunt vechi, nu-mi  plac, vreau parchet, vreau încă o casă,  alții de ce să aibă trei sau patru case și  eu nu? Bine, nu trebuie să trăiesc în  două, trăiesc într-una și pe cealaltă o  închiriez. În felul acesta, nici nu mai trebuie să  muncesc. Cauza nefericirii ar fi lipsa casei. Dar  adevărata cauză ar fi dorința mea de a avea mai  mult de o casă.

Tot ceea ce considerăm piedici în  calea fericirii reprezintă lăcomia de a avea din ce în ce mai mult

Mai mult decât avem și mai mult decît  ne trebuie. Sănătatea face excepție poate. Oare? Cei care s-au îmbolnăvit o vor înapoi, dar oare au apreciat  sănătatea atunci când o aveau? Nu foarte mulți  fac asta.  Vrem un salariu mai bun, o casă mai bună, copii  mai pe măsura așteptărilor, situație socială mai  bună, influență mai mare, pantofi mai mulți, haine  mai luxoase, bani mai mulți, călătorii și concedii în  locuri și mai exotice decât anul trecut. Dar odată  obținute, ne fac oare fericiți? O vacanță la mare sau  la munte este foarte frumoasă, dar odată ajunși la  Marea Neagră, tânjim să o vedem de la Varna sau  Nisipurile de Aur. Odată aflați acolo, vom tânji să o  vedem din Antalia. Odată ajunși în Antalia, Marea  Neagră cu toată frumusețea ei  va păli în comparație cu valurile  clare din Croația. Și  totuși, Croația nu este Hawaii,  iar Hawaii nu sunt Caraibele.

La ce tânjesc oamenii bogați care trăiesc viaţa pe care noi o visăm?

Daca avem suficient pentru a trai fericiti, de ce ne dorim intotdeauna din ce in ce mai mult? 3Cred că după diversitate tânjesc, căci culmea, ei vin la noi la mare! Dacă ne mulțumim cu nimic sau dacă  nu ne va păsa, vom fi întotdeauna fericiți să avem  orice. Dacă ne mulțumim cu mult, nu vom găsi  mulțumire în nimic, vrând tot mai mult, din clipă în  clipă. Cheia este nu numai moderația, ci și modestia.  A ne mulțumi cu mai puțin decît avarul, dar mai  mult decât ce avem, poate duce  deasemenea la neîmpliniri. Dar  dacă avem deja atât de multe și  ne-am mulțumi cu mai puțin,  înseamnă deja că suntem în  deplină abundență. Dacă miliardarii  au mai mulți bani decât le  trebuie, este valabil și la noi.  Dacă avem mai mult decât un  schimb de haine, suntem abundenți.  Dacă avem mai multă  mâncare încât să dăm și altuia  sau să se strice pentru că nu am  mâncat-o, avem preaplin, avem  belșug.

Oamenii care nu vor atât  de mult sunt văzuți fie ca nebuni,  fie ca proști. Cum să nu vrei mai  mulți bani, sau mai multe mașini?  Sau mai mulți pantofi sau mai multe haine? Dar voi  nu vreți 12 degete la o mână? Sau 30 de coaste? Sau chiar patru sprâncene? Cum? Am fi mutanți? Nu,  pur și simplu am avea mai mult decât ne trebuie.  Omul înțelept cam așa privește omul care vrea două  paturi, deși nu poate dormi decât într-unul, ca un  mutant care merită compasiune, înțelegere, milă.  Oamenii care nu văd avuția sunt cei mai triști,  deoarece căutând mereu ce are altul, nu văd ce au  ei înșiși. Nici orbul nu este atât de orb, pe cât este  omul care vrea mai mult decât îi trebuie. 

Asterion


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *