Cum să faci față bârfei sociale

Având în vedere că în ziua de azi, mass media socială este din ce în ce mai proflifică, fără să vrei ești atacat din toate părțile de așa zișii ”prieteni” de pe Facebook, Instagram, Twitter sau orice alte rețele de socializare mai avem.

Evident că orice postare pe care o faci este vizualizată, analizată și para-analizată. Fiecare element din viața ta pe care decizi să îl împărtășești unor reali necunoscuți este analizat la sânge. Evident, ai putea spune că ai decis, probabil să nu postezi lucruri importante ci doar, vacanța pe care ai avut-o în Grecia, cina romantică pe care ai luat-o la nu știu ce Trattoria, sau inelul cu care te-a ceerut în căsătorie.

Nimic important.

Descartes spunea: ”Gândesc, deci exist.” La momentul respectiv, a fost una din afirmațiile care poate, ne-a diferențiat de animale. Acum, însă, să zicem că ”gândim prea mult”, de aceea ne revărsăm frustrările pe cei din jurul nostru  indiferent dacă îi cunoaștem sau nu.

Dacă stăm puțin să analizăm rețelele de socializare reprezintă ”o sabie cu două tăișuri”. Trăim în secolul XXI, suntem liberi să judecăm și să fim judecați și de alții, mai ales că acum există căsuțele acelea mici în care poți lăsa comentarii. Bineînțeles, că ai posibilitatea să lași comentarii și în privat. Dar, de ce ai face acest lucru, când o lume întreagă poate vedea ce ai scris tu?

Fără să ne dăm seama împărtășim lumii întregii părți din noi, care ne lasă expsuși criticii. Se presupune (sau poate doar eu fac acest lucru) că rețeaua de socializare a fost creată să te aproppie de prietenii cu care ai pierdut legătura din cauza unor circumstanțe inprevizibile.

Ca atare, rețelele de socializare reprezintă un instrument extraordinar pentru reconectare, pentru conexiune; dar , în același timp este și un instrument care îți poate distruge încrederea în tine dacă nu menții o perspectivă realistă.

Cum ne putem ține deoparte de acești ” răuvoitori” ai rețelelor de socializare?

O idee ar fi să îi ignorăm, dar cum știu că de cele mai multe ori nu se poate îți propun un lucru, care este făcut din ce în ce mai rar în zilele noastre, și anume:  compasiunea.

Da, da, știu ce am zis, nu e nevoie să te rățoiești la mine! Nu am zis să îl ierți ci doar să îi acorzi prezumția de nevinovăție. Un om care are o viață fericită sau mai zis un om mulumit cu viața lui, nu consideră necesar să ți-o calce pe a ta în picioare. Evident, că nu îi justifici comportamentul ci doar îi arăți compasiune.

Faptul că arăți unui alt suflet compasiune, asta nu înseamnă că ești un om ”prost” sau că poți fi luat drept ”fraier”. Nu. Nu înseamnă decât că îl înțelegi că trebuie să își verse frustrările într-un anume fel, chiar dacă nu era cazul să o facă cu tine.

Nu te enerva, și crede-mă știu că este extrem de ușor să te enervezi. Dar nu o face! În primul rând, pentru că ura și mânia sunt două sentimente negative, care nu fac decât să te inflameze inutil. Ceea ce înseamnă că ai lăsat frustrările persoanei respective să se răsfrângă și asupra ta.

Emoțiile sunt contagioase. Dacă îi permiți unei persoane să te afecteze în acest fel, singurul lucru pe care îl vei face este să îți strici ziua.

Fii recunoscător că tu nu ai motive să critici, să urăști sau să analizezi viața altuia pentru că nu ești mulumit de viața ta!

Știu că este greu, dar mai știu că frustrarea pe care o avem azi, cu frustrarea pe care o avem mâine, se va aduna și ne va îmbolnăvi. De ce să nu ne bucurăm de ceea ce avem acum? Mâine, cine știe unde sau cum vom fi?

Alexandra Dănciulescu