Cum prăznuim Înălțarea Domnului

Joi, 25.Mai.2017 00:00 Religie si credinta, Spiritualitate Lasă un răspuns 1 vizualizari

Înălțarea Domnului este sărbătoarea care se prăznuiește la 40 de zile după  Înviere, adică la 6 săptămâni după  Sfintele Sărbători de Paște. Indiferent când este Paștele, Înălțarea este întotdeauna la 40 de zile după  Înviere.

În popor sărbătorea mai este cunoscută și sub numele de Ispas, de la cuvântul slavon  Supasu, cuvânt ce înseamnă Mântuitor.

În această zi gospodinele trebuie să înroșească ouă, iar creștinii se salută cu ”Hristos s-a înălțat” și ”Adevărat s-a înălțat!”.

În cartea Faptele Apostolilor se spune că, după  Învierea sa din morți, Isus  s-a arătat Apostolilor timp de 40 de zile, prin semne doveditoare. Mântuitorul îi încredințează pe Apostoli de împărăția lui Dumnezeu și le spune că va trimite Duhul Sfânt asupra lor pentru a le da putere să fie martori   ai venirii Sale.  Apoi, Mântuitorul s-a înălțat la cer pe un nor. De aceea și iconografia ortodoxă îl înfățișează tot în acest fel.

Acest eveniment este important în viața creștinilor, și implicit a Bisericii, deoarece marchează  sfârșitul sau actelor importante din viața Mântuitorului. Astfel, prin Înălțare, și firea omenească este înălțată prin Mântuitor și constituie premisa pogorârii Sfântului Duh pentru a continua lucrarea  lui Ius în Biserică.

Există mărturii scrise despre această sărbătoare încă din secolele III – IV. După unele mărturii, Înălțarea se sărbătorea odată cu Rusaliile, la 50 de zile după Înviere. Fericitul Augustin , în secolul V, ne arată că sărbătoarea era prăznuită la 40 de zile după Înviere, în toată lumea creștină.

Sărbătoarea a  devenit mai importantă după ce Sfânta Împărăteasă Elena, mama lui Constantin cel Mare, a construit o biserică pe Muntele Măslinilor; din locul unde se înălțase Mântuitorul.

Biserica Ortodoxă a hotărât ca această zi să fie consfințită ca zi a Eroilor, dar și ca sărbătoare națională bisericească. În această zi, bisericile românești din țară și din străinătate, sărbătoresc toți eroii români ce au căzut pe câmpul de luptă pentru: dreptate, credință, întregirea neamului sau apărarea  țării.

Obiceiuri și tradiții de Ispas

  1. În această zi este bine să se pomenească morții și să se dea de pomană, în special: brânză, ceapă verde, pâine caldă și țuică. Se crede că în această zi se înalță sufletele celor morți la Cer și trebuie să aibă merinde pe drum.
  2. Femeile nu împrumută sare și foc. Foc pentru că oamenii din acea casă vor avea inima rea ca focul, și sare pentru că vacile nu vor mai da lapte pentru smântână.
  3. Vitele se bat cu leuștean pentru a se îngrășa, pentru a fi sănătoase și ferite de vrăji.
  4. Fetele și feciorii se duc în pădure să culeagă frunze de alun, cu care se zice că fac vrăji de dragoste sau le folosesc pe post de plante tămăduitoare.
  5. Se zice că Cerurile sunt deschise de la Paști și până la înălțare, iar cei care mor în această perioadă ajung diret în Rai.
  6. În ceastă zi se fințesc plantele de leac: alunul, paltinul și leușteanul.
  7. Femeile împart lapte dulce fiert cu păsat, iar persoanelor cărora le împart trebuie să le mai dea și un buchet de mături de pe câmp.
  8. Este bine să porți foi de nuc la brâu pentru că și Isus a purtat atunci când s-a Înălțat la Cer.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *