Cum ne putem modela comportamentul în funcţie de tiparele pe care le exercită...

Aspectele fundamentale ale oricărui tip de învăţare este să clădim folosind succesele altora.În secolul acesta, când totul se mişcă atât de repede, când timpul pare să fie atât de comprimat, nu mai încercăm să creăm, să gândim. Greşim când luăm pur şi simplu pattern-ul altor oameni de succes şi îl folosim drept model. Nu ne mai folosim originalitatea, care aşteaptă sa fie activată din ADN-ul nostru. Folosim din ce în ce mai mult “sistemele de credinţă”, care ne limitează accesul la toate datele din creierul nostru. Trebuie reţinută ideea în sine că noi am putea crea mult mai mult, dacă ne-am anula limitele impuse de societate.

Cum reuşesc geniile să gândească atât de non-conformist?

Iată de ce oamenii de geniu au avut mereu lumea lor separată de cea “normală” şi nu au fost acceptaţi de societate. Ei nu s-au supus niciodată regulilor limitatoare ale societăţii, moralităţii şi religiei “adaptate” la zilele noastre. Ei au îndrăznit să fie ei înşişi şi să gândească liber. Au îndrăznit să creadă că de fapt limitele, până şi în tot ceea ce facem zi de zi, nu există decât în realitatea care ne-o creăm noi. Realitatea e cea pe care o percepem conform cunoştinţelor noastre native şi dobândite. În lumea afacerilor, companiile care nu au învăţat din experienţele celorlalte companii şi care nu operează cu informaţiile la zi sunt condamnate. Dar lumea comportamentului uman este unul dintre puţinele domenii care continuă să opereze cu teorii şi informaţii vechi. Punem pe ceva eticheta “deprimare” şi… ce să vezi? Suntem deprimaţi. Adevărul este că acei termeni pot fi nişte profeţii de autoîmplinire.

Auto-convingerea este primul pas către schimbare

Bandler şi Grindler au constatat că există trei ingrediente fundamentale care trebuie copiate pentru a reproduce orice formă de desăvârşire umană. Acestea seamănă cu trei forme de acţiuni mentale şi fizice care corespund cel mai direct cu calitatea rezultatelor pe care le obţinem. Încercaţi să vi le inchipuiţi ca pe trei uşi care dau într-o sală de bal impresionantă.

Prima uşă reprezintă sistemul de convingeri al unei persoane. Ceea ce crede o persoană, ceea ce consideră că este posibil sau imposibil determină într-o mare măsură ceea ce poate sau nu poate acea persoană. O vorbă străveche spune că „Dacă tu crezi că eşti în stare să faci ceva sau că nu eşti în stare s-o faci, ai dreptate oricum.” Este adevărat într-o oarecare măsură, pentru că atunci când nu crezi că poţi face ceva, trimiţi sistemului tău nervos mesaje clare care limitează sau chiar elimină capacitatea de a obţine acel rezultat. Dar, pe de altă parte, dacă trimiţi consecvent sistemului tău nervos mesaje congruente, care spun că eşti în stare să faci ceva anume, atunci ele îţi stimulează creierul să obţină acele rezultate pe care le doreşti, deschizând astfel posibilitatea de a le genera. Dacă poţi copia modelul unui sistem de convingeri al altei persoane, ai reuşit să faci primul pas pentru a te apropia de modalitatea în care procedează acea persoană, generând astfel obţinerea aceluiaşi tip de rezultat.

A doua uşă pe care trebuie s-o deschidem este sintaxa mentală a unei persoane. Sintaxa mentală este modul în care cineva îşi organizează gândurile. Sintaxa este ca un cod. Un număr de telefon are 7 cifre, dar ca să vorbeşti cu persoana cu care vrei să vorbeşti trebuie să formezi cifrele în ordinea corectă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru modul în care vrei să ajungi în acea parte a creierului şi sistemului nervos care te poate ajuta cel mai bine să obţii rezultatul dorit. Acelaşi lucru este valabil şi în comunicare. De multe ori oamenii nu pot comunica bine unii cu alţii pentru că ei folosesc coduri diferite, au sintaxe mentale diferite. Aflaţi codurile şi aţi reuşit astfel să treceţi de cea de-a doua uşă către modelarea celor mai valoroase calităţi ale oamenilor.

A treia uşă este fiziologia. Mintea şi corpul sunt legate indestructibil. Felul în care vă folosiţi fiziologia – cum respiraţi, cum vă menţineţi corpul, postura, expresiile feţei, natura şi calitatea mişcărilor – toate acestea determină starea în care vă aflaţi. Starea în care vă aflaţi va determina apoi calitatea şi multitudinea reacţiilor comportamentale pe care sunteţi capabili să le aveţi.

De fapt, noi copiem tot timpul modele de comportament

Cum învaţă un copil să vorbească? Cum învaţă un sportiv începător de la unul cu experienţă? Iată un exemplu simplu de copiere a modelului din lumea afacerilor. Trăim într-o lume cu o cultură uniformă, astfel încât ceea ce este valabil într-un loc, este valabil şi într-altul. Dacă cineva a început o afacere vânzând fursecuri cu ciocolată pe o stradă circulată din Detroit, există aceleaşi şanse să poată face acelaşi lucru pe o stradă din Dallas. Dacă cineva din Chicago are o afacere în care pune la dispoziţie persoane costumate scandalos ca să ducă mesaje, există şanse ca acelaşi lucru să funcţioneze şi la Los Angeles sau New York. Tot ceea ce fac mulţi oameni ca să reuşească în afaceri este să găsească ceva care se poate realiza într-un oraş şi să facă acelaşi lucru în alt oraş înainte să expire perioada de latenţă.

Tot ce trebuie să faceţi este să abordaţi un sistem care s-a dovedit eficient şi să îl copiaţi – ba chiar mai mult, să-l îmbunătăţiţi. Oamenii care fac acest lucru au, teoretic, succesul garantat. Prin acelaşi proces de modelare, am început şi eu să am rezultate imediate atât pentru mine, cât şi pentru alţii. Am continuat să caut alte tipare de gândire şi acţiune care au dus la rezultate remarcabile într-o perioadă scurtă de timp.

Tiparele acestea poarte numele de Tehnologii de performanţă optimă. Ceea ce trebuie să faceţi este să vă dezvoltaţi propriile tipare, propriile strategii. John Grinder ne-a învăţat să nu credem niciodată prea mult în ceva, pentru că s-ar putea să existe un loc unde să nu meargă.

Programarea neurolingvistică (NLP) este un instrument puternic, dar doar atât – un instrument pe care să-l folosiţi pentru a vă dezvolta propriile abordări, propriile strategii, propriile moduri de a cerceta în profunzime. Nici o strategie nu funcţionează tot timpul. Modelarea nu este cu siguranţă ceva nou. Orice mare inventator şi-a modelat descoperirile după ale altora, venind cu ceva nou. Fiecare copil îşi modelează lumea care îl înconjoară. Partea proastă este că cei mai mulţi dintre noi modelează la întâmplare, fără o ţintă anume. Adunăm la întâmplare câte ceva de la o persoană, altceva de la altă persoană, ratând poate ceva mult mai important de la altcineva. Luăm ceva bun de aici şi ceva rău de dincolo. Încercăm să modelăm pe cineva pe care îl respectăm, dar constatăm în cele din urmă că nu prea ştim cum să facem ceea ce face acel cineva. În jurul vostru sunt strategii şi resurse fenomenale. Vă provoc să începeţi să gândiţi ca un modelator, veşnic conştient de tiparele şi tipurile de acţiuni care duc la obţinerea de rezultate remarcabile. Dacă cineva este în stare să facă ceva remarcabil, întrebarea care trebuie să vă ţâşnească imediat în minte este: „Cum a obţinut acel rezultat?” Aş vrea să sper că veţi continua să căutaţi desăvârşirea şi magia în tot ce vedeţi, şi să aflaţi cum se poate ajunge la ea – astfel încât să puteţi realiza şi voi acelaşi tip de rezultate oricând veţi dori.

Mihai Cioc