Cum a învățat Jung să interpreteze mandalele de la un buddhist tibetan?

Mandalele sunt simboluri străvechi, adevărate mărci de înțelepciune care ne arată câte mistere rămân nedescifrate, în ciuda eforturilor noastre constante de a mai demonstra câte ceva prin cercetări pe care le numim științifice doar pentru că se bazează pe numere.

Magice prin armonia lor, mandalele reflectă principiile geometriei sacre, fie că vorbim despre floarea vieții, corpurile platonice sau yantre. Echilibrul formelor se naște din simplitate, pentru că mandala înseamnă cerc. Așa a început și Carl Jung, fondatorul psihologiei analitice să folosească mandalele în folosul autocunoașterii: în cartea sa, „Vise, amintiri, reflecții”, el descrie cum a început să deseneze zilnic pe caietul său cercuri (mandale), observând de la o zi la alta transformările prin care trecea psihicului său. El admite cu modestie că nu a înțeles încă de la început sensul mandalelor sale. Mai degrabă, sensul s-a construit treptat, pe măsură ce experiența sa de autocunoaștere căpăta din ce în ce mai mult contur.

La nivel simbolic, mandalele reprezintă Sinele, constelație arhetipală deopotrivă personală și colectivă. Rădăcinile simbolice ale psihicului nostru ce țin de inconștientul colectiv se pot armoniza revelator într-o mandală, dacă ne dăm voie să creăm liber. Când suntem în contact cu Sinele, simțim ceea ce Jung numea numinos: o stare efervescentă, de bucurie, fior și puritate care ne inspiră să pășim cu încredere mai departe pe calea devenirii.

Simbolismul mandalelor

În volumul „Psihologie și alchimie”, Jung realizează un amplu eseu cu privire la simbolismul mandalelor. În viziunea lui,  mandalele întruchipează un fenomen autonom al psihicului, care se repetă și se regăsește peste tot, ca un nucleu atomic despre a cărui ultimă structură nu cunoaștem, în fond, nimic. Este limpede referirea la natura arhetipală a psihicului, care exprimă în feluri proprii aceleași „lecții” strămoșești. Marea inconștientului aduce la mal semnificații atunci când lăsăm să vină de la Sine.

Jung împărtășește indicațiile pe care le-a primit de la un rinpoche în privința mandalelor. Acesta i-a spus că mandalele sunt o imagine mentală care poate fi construită numai de un lama (profesor în buddhism tibetan) prin forța imaginației. Pare să fie nevoie de un anumit nivel de disciplină mentală pentru a avea acces la conținuturi de altfel inconștiente. Mandalele din temple și mănăstiri nu poartă o semnificație anume, fiind numai o reprezentare externă. O mandală adevărată este întotodeauna o expresie a unei imagini interne construite treptat prin imaginație, în momente în care echilibrul psihic este afectat.

Procedeul prin care putem avea acces  la cheile de interpretare ale psihicului nostru se numește imaginație activă, conform lui Jung.

Cele două etape ale imaginației active sunt:

• Facilitarea fluxului conținuturilor inconștiente – Jung spune că un astfel de proces poate dura ani întregi, iar tehnica presupune suspendarea atitudinii critice pentru a lăsa loc de manifestare conținuturilor inconștiente. Seamănă cu o stare meditativă în care ecranul conștienței se eliberează și devine disponibil tendințelor subconștientului. Observatorul interior capătă acces la o nouă perspectivă. În această etapă mandalele pot fi create pentru a exprima simbolic demersul autocunoașterii.
• Integrarea – Dacă în prima etapă inconștientul a căpătat libertate de exprimare, acum conștiința recapătă controlul și atribuie sens conținuturilor care au ieșit la iveală. Egoul participă activ la experiență, adăugându-i sens și repere morale.

Marie Louise von Franz a continuat munca lui Jung, stabilind cinci etape ale imaginației active:

• Golește-ți „mintea nebună” a Egoului
• Lasă o imagine inconștientă să răsară din imaginar (pe ecranul conștiinței)
• Oferă-i imaginii o formă de exprimare
• Argumentație etică (intervin reperele morale în raport cu conținutul)
• Aplică descoperirea vieții tale de zi cu zi (etapă adăugată ulterior).

Jung punctează o precauție importantă în utilizarea imaginației active: pentru a evita situațiile în care Egoul devine copleșit de conținuturile inconștiente, este esențial ca tehnica să fie realizată de persoane mature, cu un Ego bine conturat, capabil să conțină și elemente intense de ordin emoțional. Un punct de vedere stabil se naște din echilibrul dintre conștient și inconștient.

Am realizat o incursiune în metoda lui Jung de autocunoaștere. Dincolo de modul în care alegem să aflăm mai multe taine ale sufletului nostru, cred că valorile cu care ar trebui să pornim la drum sunt echilibrul, asumarea  și disponibilitatea de a trăi un demers menit să dureze o viață întreagă. Sau, cine știe…

Surse:

Jung, C. – „Psihologie și alchimie”

Jung, C. – „Vise, amintiri, reflecții”

Chodrow, J., Jung, C. – „Jung on active imagination”

 

Ioana Olărașu