Cine merită să aibă parte de necazuri sau de experienţe neplăcute?

Este foarte ușor să fim recunoscători când suntem plini de daruri. Când toate ne vin de la cineva sau primim necontenit câte ceva, recunoștința vine ușor. Cel puțin, așa este pentru majoritatea oamenilor. Dar în alte cazuri? Când nu primim ceea ce dorim? Când nu ni se dă? Când nu primim? Când ni se ia sau când suntem înşelați?

E bine să fim mânioși și să ne batem în piept că nu merităm ceea ce primim?

Fiecare om are parte și de bune și de rele. Dar toți considerăm că ar trebui să avem parte numai de bune. Răul, minciuna, înşelăciunea, or exista în lume, dar de ce să se apropie de noi? Dacă ceva ni se întâmplă, atunci merităm, este singurul lucru pe care îl pot ști cu certitudine după ani de studiu a științei spirituale și după ce am trăit, după ce văd că trăiesc alții și după ce văd că fac.

Și nu numai că merităm, dar ne este și folositor. Fiecare succes sau victorie din viață ne este utilă pentru că ne oferă un gust frugal a ceea ce putem deveni, iar umilința din viață este utilă, pentru că ne readuce printre ceilalți și ne aduce aminte că nu suntem mai presus cu nimic decât ei.  Niciodată nu ne ridicăm mai sus decât meritele noastre ne pot susține și niciodată nu cădem mai prejos decât groapa săpată de faptele noastre. Mulți nu realizează asta și consideră binele ca normal și răul ca pe o nedreptate

Dacă Dumnezeu există și este bun, de ce permite existența răului?

Pentru că noi creăm răul, și pedepsele ne fac să îl vedem. Este normal să ne fie bine, nu e normal să ne fie rău. Avem pilde de smerenie, de sfințenie, de iubire și de bunătate, dar rareori alegem să le urmăm exemplul. ”Dar ce-s eu, sfânt?” Fugim de ideea de a urma calea dreaptă, a iubirii de aproape așa cum iubesc sfinții, de parcă ar însemna că trebuie să ne retragem în pustie și să renunțăm la comoditatea casei.

Sfinții au avut și ei de suferit, oare ei erau pedepsiți pe nedrept?

Suferința și răul sunt utile, ne ridică, ne învață și ne înțelepțesc pe dinăuntru. Omul normal fuge de suferință, sfinții o căutau. De ce? Ei nu căutau suferința, ci căutau calea prin care să obțină această smerenie și spălare a sufletului. Vă place să fiți curați, să mirosiți bine și să fiți aranjați? Amintiți-vă când erați copii, și vă jucați în mizerie. Fie la țară, fie la  oraș, făceam noi ce făceam și veneam acasă cu hainele rupte, cu genunchii juliți, cu încălțările pline de noroi și mâinile  pline de praf. Și țineți minte ce tragedie era când mama ne dojenea, ne curăța și ne spăla, chiar și cu forța?

Spre binele nostru, dar tot era neplăcut pentru noi. Pentru că așa sunt copiii, nu? Corect. Același lucru îl putem spune și despre așa-zisele rele. Ne curăță, ne spală, ne dau veșminte noi. Tatăl are grijă de noi să fim curați, atâta tot. Și ar trebui să fim recunoscători pentru ele. Sună amuzant, dar un copil trebuie să fie recunoscător pentru tot ce vine de la părinți. Iar cei care sunt părinți știu și simt asta. Părintele care își iubește copilul îi va oferi tot ce are el mai bun și va munci pentru bunăstarea lui, dar atunci când va greși, îl va corecta, chiar dacă va fi neplăcut. Am auzit nenumărați oameni care acum, la vârsta maturității, își regretau și mamele iubitoare, și tații cu palma grea. Un gardian de închisoare spunea cât își înjura tatăl pe ascuns, când îl prindea furând câte ceva de prin casă, și cât de mult îl regretă: dacă nu ar fi fost el, ar fi ajuns laolaltă cu deținuții pe care îi păzește.

Orice părinte dorește îndreptarea copilului, și suferințele asta sunt: îndreptări

În loc să ne batem cu pumnul în piept și să  ne luăm la ceartă cu Dumnezeu pentru tot ceea ce pătimim, să ne gândim o clipă și să fim recunoscători: poate că merităm ceea ce avem sau și mai mult, poate că suferind acum mai puțin, suntem scăpați de o suferință sau o nenorocire mai mare. Eu când pățesc ceva neplăcut sau când ajung la ultimul ban, când nu îmi rămâne să mănânc decât pâine, îi mulțumesc lui Dumnezeu ca şi atunci când am o cămară plină. Nimic din ce avem nu este de lepădat, și trebuie să fim recunoscători. Ai o casă mică, iar vecinul are o casă mai mare? Fii bucuros că cel puțin ai o casă. Ai o slujbă cu bani puțini iar alții câștigă enorm făcând nimic? Fii bucuros că ai o slujbă. Ți-ai luxat glezna? Fii bucuros că ai picioare… Niciun rău nu ne vine nechemat și nicio năpastă nu se abate asupra noastră fără să ne fie de folos.

O mică rugăciune pentru atunci când sunteți deznădăjduiți

”Tată Atotputernic, îți mulțumesc pentru fiecare pedeapsă, pentru că toiagul Tău arată calea pe care trebuie să merg. Îți mulțumesc pentru că nu am decât pâine, pentru că asta îți cer în fiecare zi. Îți mulțumesc că mă trântești la pământ pentru a nu mă semeți și pentru că mă ridici înapoi, pentru că nu sunt nici mai prejos dar nici mai presus de semenii mei. Îți mulțumesc pentru toate faptele rele pe care le plătesc în această lume, pentru că ele sunt apa care îmi spală hainele cu care voi fi în Împărăția Ta odată ce o voi părăsi pe aceasta. Amin!”

Asterion