Cine este adevăratul Moș Crăciun?

Moș Crăciun a fost, cândva, un demon păgân al sălbăticiei

Pe măsură ce se apropie marea sărbătoare a Crăciunului, fiecare dintre noi se simte mai liniștit și mai fericit, așteptând cu nerăbdare căldura căminului de acasă și darurile pe care “Moșul” le are în tolba sa pentru toți. Dar, atunci când privim figura bonomă și jovială a acestui personaj atât de îndrăgit, ar trebui, ne avertizează un grup de etnologi și folcloriști britanici, să ne reconsiderăm opinia despre el. Fiindcă, departe de  a fi bătrânul urâcios, transformat, după nașterea Mântuitorului, într-un om cumsecade, așa cum au acreditat ideea povestirile creștine, se pare că, în spatele lui “moș Crăciun” stau șapte milenii de tradiții animiste și spaime ancestrale.

 

”Cel care bagă spaima în copii”

Analizând vechile legende populare, ca și scrierile apocrife ale Evului Mediu, cercetătorii de la Institutul de Etnologie din Liverpool au ajuns la concluzia surprinzătoare că imaginea faimosului “Santa Claus” era asimilată, în multe regiuni ale Europei, cu cea a “Omului-sălbatic”, personaj fantastic, izvorât din negurile preistoriei, și a cărui tradiție s-a transmis peste milenii. El este  temutul “Om-fiară”, un personaj enigmatic întâlnit noaptea pe străzile burgurilor germane, în timpul carnavalurilor, când îi îngrozea pe copii și pe oamenii mari în egală măsură. În secolul VI d.Hr., însuși papa Grigorie cel Mare spunea despre acest personaj monstruos că ar fi “cel care bagă groaza în copii, fiara cu copite despicate și figură de țap” – imagine a diavolului care persistă și astăzi.

Până și numele de Santa Claus nu datează de mult timp. Americanii l-au botezat astfel de-abia la mijlocul secolului XIX, căci mai înainte, personajul se numea Pelznichol peste Atlantic. În insulele britanice i se spunea Yule – nume menținut până ce prozatorul Ben Johnson i-a spus “moș Crăciun”, în comedia “Crăciun Mascat”, din 1616.  

Originile lui Moș Crăciun

“Originile lui Moș Crăciun sunt mult mai vechi decât religia creștină, este de părere profesorul John Taylor-Lynch, conducătorul echipei de etnologi care a întreprins acest studiu. Poate că ele trebuie căutate în mitologia greacă, acceptând faptul că Moș Crăciun ar fi o altă reprezentate a zeului Dyonisos, cu întregul său cortegiu orgiastic, dar și în ritualurile de proslăvire a naturii ce învie din moarte, primăvara”. De altfel, “scenariul” sărbătorilor care-l aveau în centru pe acest “om-fiară”, precursor al lui Moș Crăciun, includea o luptă în care el era răpus, jelit de companionii săi, dar, oblojit de un doctor, revenea la viață. În tradițiile germane, flăcăii dintr-un sat mergeau să vâneze “omul-fiară” –  de fapt un alt țăran, împodobit cu o blană de urs, în pădurea unde se spunea că trăia. Acesta era adus în sat, trăgând după el doi bușteni – semne ale forței fizice deosebite pe care o avea – și era întâmpinat de țărani cu focuri de artificii, bătăi de tobe și strigăte vesele – ca un autentic Moș Crăciun. Asemenea ritualuri se desfășoară încă, în ajunul Crăciunului, în sate din peninsula Balcanică – din Albania, Bulgaria și Grecia, ele provenind, în mod cert pe filiera greacă – zeul Dyonisos devenind Bachus la romani și apoi transformându-se în mod paradoxal în “moș Crăciunul” creștinilor.

 

“Aceasta nu înseamnă o simplă transmitere a unui mit dintr-un areal strict delimitat, este de părere specialistul britanic. Originea animistă a lui Moș Crăciun se întâlnește și la popoare aflate în afara sferei de influență mediteraneană, precum ar fi populațiile nordice, eschimoșii de la Cercul Polar, Rusia și chiar misterioasa populație ainu din Japonia. Semn sigur că toate aceste tradiții au o origine comună, în frica dar și fascinația omului primitiv pentru fabulosul om-fiară, transformat apoi în zeu și asimilat de religia creștină ca moș Crăciun”.

”Nu distrugeți spiritul Crăciunului!”

Nu în ultimul rând, în sprijinul ipotezei lor, englezii au avansat argumentul că, precum vechiul zeu sălbatic, personaj ce aducea daruri celor care nu au încălcat peste an regulile de conviețuire în societate și în cadrul naturii, moș Crăciun se dovedește darnic cu “copiii cuminți”. Mai mult, el poartă aceste daruri într-un sac și are haine de culoare roșie, ca și zorzoanele cu care blana “omului-fiară” era împodobită.

 

În ciuda aprecierii de care această ipoteză inedită s-a bucurat din partea etnologilor și cercetătorilor în folclor de pretutindeni, savanții din Liverpool s-au văzut făcuți cu ou și cu oțet de către  chiar presa din Albion, care i-a acuzat că, în loc să conserve tradițiile, le distrug. “Cum ar fi să spui copiilor că Santa Claus, personajul pe care l-au așteptat tot anul cu sufletul la gură, este de fapt un demon sălbatic, care vine din păduri spre a-i teroriza pe oameni?”, se întreabă revista “Sunday Mirror”, în vreme ce, într-un comentariu apărut în ziarul “Evening Post” se scrie: “Ipoteza celor din Liverpool, ca orice ipoteză, trebuie analizată serios.

Dar, indiferent că ea se va dovedi sau  nu veridică,  asta nu înseamnă că Santa Claus va putea fi vreodată înlocuit în mintea copiilor cu acest personaj malefic, așa cum îl văd etnologii noștri. Pentru copiii creștini de pretutindeni, tradiționalul Moș va veni în fiecare an, de Crăciun, așa cum a venit și pentru noi și pentru strămoșii noștri. O ipoteză, fie ea și științifică, nu poate distruge o legendă frumoasă.”

Tudor Gabriel