Care este rolul comunicării în viaţa noastră?

Elementul de bază în relaţiile dintre oameni este comunicarea, aspect care se manifestă chiar din perioada intrauterină, copilul cunoaşte timbrul vocal al părinţilor, al fraţilor şi al altor membri din familie încă înainte de a se naşte.

Fătul simte sentimentele şi atitudinile din viaţa mamei, simte mângâierea, efectele benefice ale muzicii, ale naturii, astfel încât după naştere se acomodează uşor cu ele.

Sunt mulţi factori care influenţează negativ fătul, influenţele simţindu-se şi după naştere, iar dacă nu se dezvoltă într-un mediu optim plin de dragoste şi armonie, acele efecte se vor reflecta pe parcursul copilăriei şi apoi în celelalte perioade ale vieţii. Prin consiliere psihologică, prin psihoterapie, constelaţii familiale şi alte sisteme terapeutice se pot înlătura efectele negative restabilindu-se armonia şi echilibrul. În perioada zero-trei ani comunicarea devine şi mai importantă, este perioada în care copilul acumulează foarte multe informaţii, doar să îi fie mediul prielnic în acest scop.

Care sunt tipurile de comunicare care ne marchează ca adulţi?

Comunicarea dintre adulţi influenţează pozitiv sau negativ nu numai copiii ci pe toată lumea cu care se interrelaţionează. Salutul: Simplul fapt că ne adresăm un salut fie întâlnindu-ne, fie la telefon, reflectă starea în care se află cel care salută sau cel care răspunde salutului, stare care de cele mai multe ori este influenţată de problemele cotidiene, de trăirile personale generate de natura relaţiilor cu cei din familie, cu vecinii, colegii, prietenii, etc. Un salut, însoţit de un zâmbet şi de o privire luminoasă, are efecte mari asupra ambelor părţi ale salutului, fiecare se va simţi bine şi cu un deosebit chef de viaţă. Să ne bucurăm de întâlnirea cu alte persoane, să fie un „bună ziua” plin de bucuria revederii, reîntâlnirii astfel încât salutul să îndemne şi la o îmbrăţişare caldă făcută din suflet. În acest sens se impune detaşarea de trăirile şi atitudinile negative cotidiene pentru a nu afecta şi pe alţii care nu au nici o vină în acest context.

Comunicarea cu propria persoană, cu propriul corp încât să fie o mare bucurie când te vezi în oglindă, să te accepţi fără a căuta tot felul de lucruri mărunte care nu-ţi plac, să apreciezi templul divin în care locuieşti şi să îi deschizi ferestre largi prin care să pătrundă lumina. Gândurile şi cuvintele adresate propriei persoane devin adevărate programe iar părerea pe care o ai despre tine, pozitivă sau negativă, se reflectă în viaţa de zi cu zi aducându-ţi apreciere şi iubire din partea celorlalţi sau dimpotrivă respingere şi dezapreciere, suntem în ochii celor din jur ceea ce proiectăm noi.

Comunicarea cu alimentele şi lichidele, pe care le consumăm încât să fie o mare plăcere privindu-le, admirându-le culorile şi bincuvântându-le, să devină un obicei zilnic, obicei cu un efect foarte benefic asupra persoanei, influenţând la toate nivelurile.

Comunicarea cu toate formele de viaţă – reprezintă un salut dat universului care ne înveşmântă cu susur de ape, foşnet de frunze, un colorit bogat în nuanţe, şi multe alte frumuseţi ale naturii care ne înalţă.

Care este rolul chakrei Vishuda în modul în care alegem să comunicăm?

Chakra Vishudda, care se află la baza gâtului se poate menţine activă, echilibrată prin un autocontrol – ce, cum, unde şi când comunicăm. Flecăreala, vorbitul fără rost, transmiterea unor informaţii dăunătoare, critica abuzivă şi neconstructivă, amestecul în treburile altora – sunt doar câteva aspecte care duc la dezactivarea sau blocarea centrului energetic Vishudda şi la reducerea câmpului de emisie corespunzător acestui centru. Toate acestea duc la apariţia unor maladii în zonele controlate de această chakră şi la dezechilibrele glandelor – tiroida şi paratiroidele, ale căror echilibrare se restabileşte foarte greu, prin o muncă asiduă cu tine însuţi, învăţând să comunici altfel, modalităţile de comunicare să ducă la elevarea spirituală ceea ce va aduce echilibru în viaţa proprie şi în cea interrelaţională. Să ascultăm mai mult şi să vorbim mai puţin, cu gândul la dictonul „înainte de a deschide gura vezi dacă spui ceva mai frumos decât tăcerea”, sau la proverbul „ vorba multă, sărăcia omului”.

Tăcerea este la fel de importantă precum comunicarea?

Desigur – a vorbi ce trebuie, când şi cât trebuie, e o artă care se învaţă cu răbdare şi cu dorinţa de dezvoltare şi perfecţionare personală, ceea ce va da roade pe multiple planuri: sănătate, acceptare, integrare, afirmare, colaborare. Terapia prin tăcere, acest lucru implică o mare primenire interioară cu renunţări la multe metehne, în acest sens e bine să se consulte un specialist pentru a nu face ceva forţat peste puterile proprii. Terapia prin tăcere necesită o pregătire prealabilă şi din alte puncte de vedere: alimentaţie naturală, lichide naturale, armonie şi iubire, fără privit la televizor, fără telefoane, etc. Mişcarea, exerciţiile de respiraţie, meditaţia, relaxarea, rugăciunea, sunt bine venite în timpul unei asemenea terapii. În tăcere învăţăm să trăim mai intens şi mai frumos viaţa iar informaţiile de la ghizii spirituali sunt mult mai bine percepute.

Marilena Moldovan