Avem capacitatea de a fi obiectivi – atunci de ce îi judecăm pe toţi cei di...

Ego-ul este acela care ne încurajează să îi subapreciem pe ceilalţi

În sinea noastră mereu ne dorim să fim mai buni decât ceilalţi şi uneori începem să le căutăm defectele celorlalţi cu lupa, numai pentru a ieşi noi într-o lumină mai bună. Aproape de fiecare dată când cineva din jurul nostru face nişte greşeli care ultragiază opinia publică, subconştientul nostrum mereu sesizează ocazia comparaţiei şi ne face să ne analizăm apreciativ şi să ne spunem în sinea noastră că noi n-am fi fost nicicând în stare de aşa ceva. De multe ori ni se dovedeşte contrariul. Când ne simțim bine și împliniți din punct de vedere spiritual, ne paște capcana Egoului. Când suntem radianți și mulțumiți de noi înșine, că suntem Perfecți, Maeștri și Co-Creatori ai realității, ne paște Orgoliul. Atât timp cât suntem aici, întrupați, vom avea întotdeauna un prilej de a ne îmbunătăți, altfel nu am fi fost trimiși aici. Atât timp cât încă îi putem cere Tatălui în rugăciunea de seară să ne acorde ceva, încă suntem copiii Lui, nu egali. Smerenia este cheia Împărăției Tatălui: când considerăm că suntem buni, că suntem superbi, că suntem maeștri spirituali, că avem o misiune specială de îndeplinit, că suntem Copii Violet sau cine mai știe ce, să ne întrebăm dacă avem smerenie.

Nimeni nu perfect şi trebuie să conştientizăm asta la timp

Există o balanță a spiritului, în care toate cele menționate mai sus atârnă la fel de greu dimpreună pe cât atârnă smerenia sufletului luată de una singură. În momentele de rătăcire de acest fel, Dumnezeu ne dă câte o lecție, pe care trebuie să o vedem, să o învățăm și să tragem învățăminte din ea. Mi-am dat seama că în dorința mea de a ajuta pe ceilalți și a predica lipsa judecăţii către oameni, mai scăpam și eu câte o judecată. Nimeni nu e perfect, nici măcar cei care ne învață de bine, iar mie mi s-a arătat atunci că greșesc. Nu mi-a spus-o cineva, nu m-am certat cu vreun învățător sau cu vreun expert care să îmi combată faptele cu citate din Scriptură și nici nu m-a dojenit cineva. Câteodată Dumnezeu ne vorbește prin faptele altora, dar și prin faptele noastre. Vocea îngerului păzitor nu este întotdeauna o voce interioară care ne spune că greșim sau că este bine, poate fi și mica împunsătură din inimă sau din stomac din momentul în care ne vedem greșeala și ni se face rușine de faptele noastre.

Evoluţia începe cu realizarea propriilor noastre greşeli, nu ale celorlalţi

Este cu mult mai valoros să ne vedem de faptele proprii și de felul în care gândim decât de felul în care o fac ceilalți. A corecta mereu greșelile celorlați nu este deloc un serviciu corect, dar a corecta propriile greșeli ajută lumea înconjurătoare de zece ori mai mult. Mă întreba cineva mai demult care ar fi secretul păcii și înțelegerii între oameni, și nu știam ce să răspund. Nu era nici creștinismul, nici buddhismul, nici hinduismul, nici bogăţia tuturor, nici sărăcia comună. Cred că nu aș greși foarte mult dacă aș spune că secretul păcii și înțelegerii dintre oameni ar fi o lume în care fiecare veghează și păzește la greșelile lui, nu la greșelile celorlalți.