Sărbătoarea Sfântului Dumitru – rolul focului purificator de Sânmedru şi...

Sărbătoarea Sfântului Dumitru are loc în fiecare an pe 26 octombrie, moment care marchează mai multe evenimente în sfera spirituală a legăturii dintre om şi natură: trecerea la ora de iarnă, purificarea recoltelor prin  arderea resturilor vegetale în cadrul focului de Sânmedru şi pregătirea pentru un anotimp rece şi anevoios. Se zice că aşa cum este ziua de Sfântul Dumitru, aşa va fi toată iarna, dar totul se leagă de acest ritual de trecere al focului de Sânmedru.

Ce simbolizează focul de Sânmedru din unele zone rurale ale ţării ?

Deşi nu ne gândim prea des la astfel de semnificaţii toate etapele vieţii noastre sunt  marcate de ritualuri: botez, nuntă, moartea cuiva drag sau chiar a noastră – toate aceste evenimente implică un ritual. O parte importantă a oricărui ritual, aşa cum ştim de la populaţiile greceşti, o reprezintă un element din natură: apa, focul, pământul sau aerul.

În cazul focului de Sânmedru avem mai multe elemente implicate: focul, pământul şi roadele acestuia.  Acest foc reprezintă pentru cei care încă păstrează tradiţiile şi sunt fideli laturii umane a fiinţei lor, în primul rând purificare, sănătate şi apoi belşug. Bâtrânii se adună în jurul lui pentru bogăţia recoltei de anul viitor şi pentru o iarnă blândă, femeile trudesc toată ziua pentru o masă îmbelşugată din ajunul sărbătorii, iar tinerii, după ce flăcările încep a mocni mai încet, dansează fericiţi şi sar peste foc sperând că în curând îşi vor găsi ursitul/a.

În cateva zone ale ţării, la final sărbătorii, oamenii pleacă acasă cu cărbuni stinşi din foc, pe care să-i pună în sobă iarna şi să sporească focul şi căldura din casă. Cei care aleg să nu ia parte la Focul lui Sânmedru se spune că vor avea parte de o iarnă grea şi un an lipsit de roade şi belşug.

Mulţi poate consideră asta o activitate de origine barbară şi că nu îşi mai poate găsi locul în concepţiile modernizate ale societăţii din zilele noastre. Latura umană, însă, nu îşi va pierde niciodată rădăcinile şi asta o demonstrează foarte bine comunităţile care încă păstrează tradiţiile. Românii, mai ales, dintotdeauna au fost buni în respectarea tradiţiilor şi obiceiurilor pentru că este ceea ce ne conectează cel mai mult cu natura noastră umană.

Martirizarea pelerinajului de Sfântul Dumitru de la Bucureşti

De asemenea, pelerinajul este o formă de cinstire şi un ritual de trecere al acestei sărbători. Catedrala Patriarhiei din Bucureşti organizează în fiecare an sărbătoarea Sfântului Dumitru prin deschiderea porţilor Catedralei tuturor acelora care vor sa cintească moaştele Sfântului Dumitru.

Acest pelerinaj care are loc în sânul minicipiul Bucureşti şi care poate fi considerat de asemenea o practică veche de purificare şi conştientizare a laturii spirituale umane, demonstrează încă o dată că rădăcinile românilor şi mai ales convingerile lor cele mai adânci nu se pierd o dată cu timpul; cel mult se adaptează.

Aşteptarea prin care trec pelerinii Sfântului Dumitru, acele ore de stat în frig şi cu puţină hrană la dispoziţie, dă omului ocazia de a se reconecta cu gândurile sale, de a-şi conştientiza credinţa şi de a-şi purifica fiinţa, pregătind-o pentru o iarnă grea. Fiecare are un motiv bine întemeiat pentru care alege să participle la acest ritual şi cu siguranţă, aceia care aleg să nu se depărteze de impulsurile cele mai străvechi ale fiinţei umane, vor fi cei mai împăcaţi şi vor ştii să accepte mai uşor tot ce se întâmplă în viaţa lor.

Realizăm astfel cum tradiţiile din jurul sărbătorii de Sfântul Dumitru sunt un bun prilej al omului de a-şi aminti sunt originile sale şi care sunt cele mai bune modalităţi de a reveni la ele şi a le cinsti.

 

O sărbatoare a Sfântului Dumitru cât mai frumoasă şi rodnică vă dorim!