Suferința ne dezvăluie adevărata identitate

Suferinţa face parte din viaţă, prin urmare se impune adoptarea unei atitudini în faţa durerii. Când suntem cuprinşi de disperare şi neputinţă să ne amintim că există un scop şi în suferinţă, iar acesta este cunoaşterea limitelor personale.

 Nimic nu este întâmplător. Nici măcar durerea nu ajunge din greşeală în lumea noastră. Aceasta poate fi  o pedeapsă  pentru faptele din trecut sau pur şi simplu un test de rezistenţă pentru evoluţie.

Cea mai mare greşeală a omului este să se abandoneze ideii de suferinţă şi să devină o victimă a destinului nefericit.

 „Alchimistul propriei vieţi: transformaţi-vă suferinţa în conştiinţă şi dezastrul în iluminare”

 Eckari Tole în cartea sa, Puterea prezentului, vorbeşte despre plasarea necazurilor într-un timp trecut sau viitor care poate afecta eliberarea de povară. 

Sfatul autorului este „Să retragem timpul din boală. Să nu îi dăm un trecut şi un viitor. Să permitem să ne forţeze să devenim intens conştienţi de prezent şi să vedem ce se întâmplă.”

 Nu ne dorim să rămânem blocaţi în suferinţă toată viaţa. Nu ne dorim să ne plângem de milă.

Se pare că salvarea constă în conştientizarea suferinţei, care se întâmplă aici şi acum şi apoi în reacţionarea la factorii declanşatori.

 Calea de ieşire din suferinţă

 Primul pas spre evoluţie este acceptarea durerii.

Putem să ne ascundem sentimentele în vicii, muzică, furie şi alte obiceiuri, dar acestea sunt doar măşti.

În realitate ca să scăpăm de durere trebuie să potolim conflictele interioare fără să opunem rezistenţă la ceva atât de natural cum e suferinţa.

 Conform lui Eckart „acceptarea suferinţei este o călătorie prin moarte. A înfrunta durerea ascunsă, a îi permite să existe, a vă concentra atenţia asupra ei, înseamnă a pătrunde conştient în moarte. Realizaţi că nu există moarte şi că nu există nimic de care să vă temeţi.”

 Tristeţea ne transformă

 În final oricâte se strâng, nu trebuie să dăm vina pe nimeni pentru ceea ce lăsăm în urma noastră. Cu toţii avem un scop definit.

Uneori este nevoie de disconfort, durere fizică, cunoaşterea neputinţei pentru a ne transforma în oamenii capabili să împlinească misiunea.

 Ştiţi vorba, „ce nu te omoară, te întăreşte.” Aşadar nu vă fie teamă de tristeţe, căci ea va apărea oricum atâta timp cât avem slăbiciuni, care ne dau de gol. Cum om fără de greşeală şi slăbiciune nu există, nu ne rămâne decât să aşteptăm curajoşi necazurile şi să le înfruntăm.

 Să nu lăsăm suferinţa să ne păcălească mintea, să nu lăsăm pe nimeni şi nimic să ne fure identitatea!

 Ori de câte ori evenimentele exterioare şi interioare ne copleşesc, să ne amintim că există ceva mai profund dincolo de durere, iar aceea este propria viaţă.

 

„Viaţa, în ochii mei, nu este o mică flăcăruie. Este o torţă splendidă pe care-am apucat-o strans, preţ de câteva clipe şi vreau să o fac să ardă puternic şi strălucitor înainte de a o înmâna generaţiilor viitoare.” (George Bernard Shaw)

 Alexandra Cojocaru