Sentimentul de vinovăție ne influențează în mod negativ starea de spirit

Fiecare dintre noi a experimentat cel puțin o dată un sentiment de vinovăție, și-a făcut procese de conștiință și s-a simțit vinovat de un eveniment care a avut loc în viața lui, provocat de el sau nu. Astfel momente pot avea însă efecte pe termen lung asupra stării noastre de spirit și implicit a dezvoltării noastre personale, mai ales dacă trăim un sentiment de vinovăție într-o manieră exagerată.
De unde provine sentimentul de vinovăție la oameni?
Acest sentiment e posibil să fie incriptat în memoria noastră ancestrală, în momentul în care Adam a nesocotit porunca lui Dumnezeu și a gustat din pomul cunoașterii, iar aici vorbim de implicațiile spirituale ale acestui sentiment. Putem să considerăm momentul zero al sentimentului de vinovăție scena din grădina Edenului în care Adam nesocotește porunca primită de a nu mânca din pomul cunoașterii. În acest moment apare prima reflectare de vinovăție în memoria colectivă a umanității.
Influențele trăirilor negative și a sentimentelor de vinovăție asupra psihicului nostru
Adesea primim aprecieri sau critici de la cei din jurul nostru, iar aceste cuvinte sau gesturi, puse într-un context anume pot avea o influență mai puternică sau mai puțin puternică asupra noastră, în funcție de situație. Însă mustrările pe care ni le aducem noi înșine pot avea un efect mai negativ asupra noastră, mai ales atunci când tindem să ne judecam aspru în mod frecvent.
Astfel,ținând cont de faptul că timpul este linear, pe axa timpului avem 3 momente:
- trecut
- prezent
- viitor
Procesele de conștiintă și sentimentul de vinovăție fac parte din trecutul nostru, ele sunt legate de ceva ce s-a întâmplat acum 5 minute, 5 zile, 5 luni sau chiar 5 ani. O greșeală pe care o facem sau o reacție a noastră din trecut ne influențează percepția asupra acestui eveniment tocmai re-trăirea sentimentului de învinovățire. Ne aducem aminte de ce s-a întâmplat, plasăm acel moment într-o notă negativă în trecutul nostru și astfel ne distorsionăm imaginea și asupra prezentului. Atunci când ne facem aceste procese de conștiință și ne învinovățim într-o manieră exagerată nu facem decât să pierdem și celelalte două momente care ne-au rămas, cel al prezentului și cel al viitorului. Spun asta deoarece faptul că perpetuăm acest moment de învinovățire reprezintă de fapt perpetuare a acestui sentiment negativ și implicit acea distorsionare a percepției.
Este important să nu ne judecăm prea aspru
Din acest motiv spuneam mai sus că este important să nu ne judecăm prea aspru. Starea de învinovățire, atât din punct de vedere psihic, dar și spiritual este o stare care ne ține blocați. Cu cât petrecem mai mult timp judecându-ne pe noi înșine, cu atât ne rămâne mai puțin timp pentru a recupera și pentru a atinge un echilibru psihic. Astfel, ne vom revanșa din ce în ce mai greu vis-à-vis de situația creată.
Există implicații pozitive ale sentimentului vinovăție?
Dincolo de acest aspect temporal e foarte important să știm să ne identificăm sentimentul de vinovăție așa cum se manifestă la fiecare dintre noi.
Trebuie să fim atenți să nu confundăm sentimentul de vinovăție cu introspecția sau auto-analiza, deoarece ele sunt elemente ale conștiintei de sine și pot avea elemente benefice, ne pot fi de ajutor.
Așadar, sentimentul de vinovăție poate fi benefic pentru dezvoltarea noastră personală dar în doze mici. Ne poate ajuta să evoluăm, să progresăm, să învătăm din greșeli cum s-ar spune, dar cu cât suntem mai ancorați în acest sentiment cu atât ne va veni mai greu să trecem peste el.
Și mai este un aspect foarte important: prin prisma sentimentului de vinovăție starea de spirit ți se schimbă. Având gânduri negative și acțiunile tale vor deveni negative. E foarte important să fim atenți la cât timp petrecem asupra acestui sentiment.
Acestea fiind spuse, sunteți de acord că sentimentul de vinovăție și judecata de sine pot fi elementele care să devină o piedică pe parcursul călătoriei de a face pace cu noi înșine?
Psiholog Tudor Pețu