roMÂNIA – manifest anti-ură

Oprește-te!

Oprește-te și respiră. Inspiră intens! Expiră ușor…inspiră, expiră. Fă acest exercițiu 10 secunde și încearcă să nu te gândești la nimic altceva decât la propria respirație. Ești gata? Oprește-te din citit acum!

.

.

.

Cum te simți? Știi de ce ai făcut acest exercițiu? Explicațiile pot fi foarte multe. Una dintre ele e legată de modul automat prin care facem anumite acțiuni. Câți dintre voi vă gândiți în mod activ și conștient la respirație? O acțiune vitală și instinctuală pentru organismul nostru, fără de care am muri în scurt timp. Respirăm atunci când mergem la muncă, respirăm când mergem cu autobuzul sau tramvaiul, respirăm atunci când stăm la coadă la cumpărături, respirăm când primim și dăm bani, respirăm când dormim. Mereu inconștient, mereu diferit. De ce diferit?

Ați auzit, probabil cum respiră un om mânios. Un om plin de ură. Respiră neregulat, respiră greoi, respiră apăsat. Aproape că simți aburii fierbinți ai urii sale cum te amenință. Mânia e ceva parcă înscris în codul genetic al oamenilor acestei țări. Coincidența face să fie înscrisă chiar în numele ei: ROmânia. Curios, aproape pare că noi am patentat această trăire și i-am adăugat mândri codul internațional al țării noastre. Pare că ne definește. Pare că suntem o țară care urăște. Care disprețuiește. Care respiră neregulat și apăsat, ca un taur la coridă care se repede mereu în iluzia roșie a toreadorului.

De ce suntem mânioși?

De ce suntem plini de ură?

Când am uitat cum să respirăm?

Științific vorbind, respirația este una dintre modalitățile prin care ne calmăm atunci când trecem printr-o traumă psihologică. Fie că suntem speriați, fie că suntem iritați, fie că suntem triști sau chiar obosiți fizic și psihic, un exercițiu de respirație face minuni. Și este atât de simplu!

Nu ai nevoie de un loc special. Nu e nevoie de echipament. Nu costă bani, nu trebuie învățat, nu necesită o perioadă îndelungată de timp. Respirația e practic una dintre puținele activități pe care le poți face oricând și oriunde. Și noi asta am uitat!

România a uitat să respire!

E prinsă în chingile unui sistem care îi chinuie fiecare celulă. Orice om din țara asta trece la un moment dat prin niște momente care se aseamănă ușor cu senzația de sufocare.

Imaginați-vă acum că, de nicăieri, vă treziți la fundul unei ape. Ce faceți? Căutați cu disperare suprafața apei. De ce? Ca să puteți respira. Ca să puteți fi în siguranță. Ca să puteți trăi. De aceea, e bine să nu lăsăm lucrurile să ne sufoce. E bine să ne facem rezerve de oxigen psihologic, nu numai fizic.

Sunteți în pragul de a ceda nervos la o coada interminabilă? Respirați!

Urmează un interviu dificil? Respirați!

Sunteți prinși în aglomerația autobuzului, tramvaiului, trenului sau metroului? Respirați!

V-a lovit cineva, intenționat sau nu, mașina? Respirați!

Nu vă deranjează absolut nimic? Foarte bine. Respirați!

Nu trebuie să aștepți să fii tras la fundul apei pentru a conștientiza ce rol important are respirația pentru supraviețuirea ta. Respiră, fă-ți rezerve de oxigen, profită de absolut orice ocazie să faci un exercițiu de 10, 30, 60 secunde care să îți oxigeneze creierul, să te îndepărteze de orice te deranjează și să te apropie de tine. Apoi, poți lua în piept toate problemele, pentru că ai pieptul plin cu un aer diferit, cu un aer care nu ține de mânia românească, mânia pe care o avem silabisită în numele țării noastre și care a devenit ușor-ușor un sentiment național. Ai pieptul cu un aer zâmbitor, un aer relaxat, un aer care îți oferă încredere că orice s-ar întâmpla, poți să numeri până la 10, să respiri și să treci mai departe.