Relația mea cu neașteptatul

Corectitudine, sens, previzibilitate, planificare, predictibilitate, împlinirea așteptărilor, control, atașament…

Dacă ar fi să privim în inima fricilor noastre, am vedea o oglindă a propriei noastre nevoi de control. Credem că a deține controlul este cheia unei vieți fericite. Dacă s-ar putea, am dori să fim doar în controlul situațiilor neplăcute.

Controlul continuu presupune un consum foarte mare de energie pentru că presupune să vă autoanalizați în mod critic în cea mai mare parte a timpului, ajustându-vă tot timpul reacțiile la ceea ce trebuie, dar niciodată la ceea ce simțiți.

Este nevoie de încrâncenare în încercarea de a-ți controla reacțiile și circumstanțele vieții tot timpul, iar adevărul este că o expresie rigidă rar poate arcui un zâmbet autentic.

   Să vă prezint un personaj buclucaș:

Dă buzna în viețile noastre, mai ales când o facem pe serioșii de prea multă vreme. Fură cheile și cotrobăie prin cufărul emoțiilor noastre neexprimate și alege una. Uneori, o alege chiar pe cea de pe fundul cufărului, față de care am simțit cea mai mare teamă. Emoția devine partenera lui de joacă. Cei doi se îndreaptă frumușel către cutia cu plastilină și plămădesc întâmplări.

Ea, emoția, se pune în scenă, așa cum și-ar fi dorit dintotdeauna, numai că nu a fost lăsată de paznicul rațiune. Acum are nevoie să se exprime mai mult decât la început, când a fost închisă în cufăr, așa că explodează ca un artificiu în viețile noastre. El, neașteptatul, este complicele ei. Împreună, sunt motorul schimbării și dezvoltării și ne oferă șansa de a descoperi un nou mod de a fi.

 Neașteptatul aduce atât surprize plăcute, cât și dezamăgiri. Nu le putem separa. Dacă am ști dinainte ce urmează să se întâmple nu am putea să fim autentici în abordarea provocărilor. Tindem să ne ferim de situațiile noi, incerte, care ne provoacă să riscăm, însă ele ascund un potențial imens de dezvoltare. Cele mai frumoase lucruri se întâmplă de la Sine. Asta nu înseamnă că nu necesită implicare, ci doar că ele curg lin, ca și cum ar fi menite cu adevărat.

Neașteptatul a pășit de multe ori în viața mea. M-a luat prin surprindere și am învățat, copleșită fiind, amploarea emoțiilor mele. Mă auto-blocam în momente dificile, până am învățat că o strategie mai bună e să dau drumul frâielor așteptărilor  și să fac ceea ce ține de mine pentru a-mi însenina, în primul rând, inima. Ea m-a ajutat apoi să văd limpede. Am învățat să salut Neașteptatul ca pe un vechi prieten, care m-a ajutat să aflu atâtea lucruri surprinzătoare… despre mine însumi.

Trăim momente încărcate emoțional. La nivel colectiv, se descarcă emoții ținute în frâu vreme de ani buni, emoții pe care unii le-au direcționat fie în scopuri creative, fie în carieră, sau în ambiția de a-și împlini idealurile. Totuși, descărcarea emoțiilor ascunse sub preș este primul pas către soluție.

De fapt, acceptarea emoțiilor este o soluție în sine. Înseamnă că, în sfârșit, ți-ai dat voie să simți acea emoție, ți-ai asumat că ești furios, frustrat sau dezamăgit de situație.

De obicei, când ceața emoțională se destramă și lasă loc lucidității, apar soluțiile. Când ne asumăm că e momentul unei schimbări, ne deschidem în fața oportunităților.

Este necesar să valorificăm în practică soluțiile găsite. Nu trebuie să ne lăsăm „păcăliți” de mintea noastră, care are tendința de a considera că: odată ce ne-am gândit la o soluție, înseamnă că am și aplicat-o.

Adevărul este că nu există 5 pași siguri și absoluți pentru a deveni mai buni, fericiți, bogați, etc.

Există doar efortul conștient și dorința de a-ți construi o disciplină interioară pe măsura nevoilor tale care să te ghideze mereu, constant. Este nerealist să sperăm la schimbări peste noapte (deși unii mai adoptă OUG-uri…) când, de cele mai multe ori, situația din prezent pe care dorim să o schimbăm este rezultatul unor ani buni de obișnuințe. Poate că reușita unei schimbări este dată de răbdarea pe care o avem față de noi înșine și de încredere pe care o investim în fiecare pas.

Uneori, nu știm ceea ce urmează să se întâmple, dar știm că adoptarea atitudinii potrivite e o alegere. Ne înfuriem, ne pierdem răbdarea și ne încrâncenăm doar ca să aflăm că avem în sufletul nostru și opusele: calmul, încrederea și puterea de a împlini o schimbare.

            S-o luăm de la capăt:

 Calm, acceptare, încredere, viziune, perseverență, putere, voință, disciplină interioară… Bucurie!

Ioana Olărașu