Războiul rece dintre medicamente și tratamentele naturiste – ce e mai bine s...

I. Medicamentul, drumul din natură în laborator

Astăzi, suntem martorii unei ciocniri culturale, între medicina alopată și medicina naturistă și mulți medici se simt datori de a lua partea sau a se declara împotriva medicamentelor alopate sau a celor naturiste.

Dar așa cum se întâmplă de multe ori, adevărul se află undeva la mijloc: medicina alopată este excelentă pentru tratamentul multor patologii acute, dar prezintă limite în ceea ce privește bolile cronice, ținând cont că efectele pe termen lung ale medicamentelor clasice sunt adesea intolerabile.

Pe cealaltă parte, Homeopatia și Fitoterapia pot oferi alternative, mai ales în cazul tratamentelor pe termen lung, eliminând problema efectelor secundare și crearea unei nevoi de „ajustare” a organismului la terapie.

Sănătatea, bunul cel mai de preț

Sănătatea este, fără îndoială, cel mai valoros bun al nostru, pe care trebuie să încercăm să-l păstrăm cu orice preț.

Din păcate, medicina nu este o știință exactă și, prin urmare, același medicament administrat la persoane diferite poate obține rezultate similare, dar nu identice.

Acest lucru depinde de mai multe variabile precum tipul de pacient, capacitatea organismului de a răspunde la tratament, starea sa generală, boli co-existente, forma și agresivitatea bolii care îl afectează etc.

Folosirea substanțelor cu efecte terapeutice datează încă din antichitate și de multe ori erau indisolubil legate de concepțiile timpurilor trăite. La vechii indieni, egipteni, chinezi, practicarea medicinei era apanajul preoților și era marcată de superstițiile mistice și religioase ale vremii. De-a lungul secolelor, medicina se separă, însă, de tagma preoțească și în această fază apare utilizarea rațională a medicamentului.

Se definește ca „medicament” orice substanță folosită în scopuri terapeutice, fie că este obținută prin sinteză chimică, fie că este derivat natural.

În funcție de principiul de funcționare al medicamentelor și originea lor, tratamentul medicamentos poate fi împărțit în:

• alopat sau convențional, utilizează substanțe de sinteză, în majoritate
• fitoterapeutic, care se folosește materie vegetală puțin sau deloc diluată
• homeopatic, care utilizează substanțe naturale diluate și dinamizate

Terapiile alopate și principiul contrariilor

Medicina occidentală, alopată, se bazează pe principiul contrariilor față de simptomele bolii, care datează de la Hipocrate și Galen – „Contrar curantur contrariis”- ceea ce înseamnă că bolile sunt tratate cu produse care au un efect opus celui care a generat boala și tind să contracareze simptomele.

De exemplu, unui pacientul care suferă de hiperaciditate i se administrează, conform principiului enunțat mai sus, o substanță alcalină (precum bicarbonat de sodiu), care neutralizează acidul.

În medicina alopată, cu cât crește doza, cu atât este mai mare efectul. Deși ințial unele medicamente „convenționale” au derivat în mod natural (acidul salicilic din aspirină era extras, așa cum sugerează și numele, din scoarță de salcie), la ora actuală tratamentele alopate se bazează pe produse sintetice sofisticate obținute conform unor criterii științifice stricte, în laboratoarele controlate, care trebuie să respecte standardele internaționale de bune practici.

Fitoterapia, darul Mamei Natură

Știință străveche, pătrunsă de spiritul panteist al Mamei Natură, fitoterapia poate trata boli prin administrarea de extracte din plante, pure sau puțin diluate.

Tratamentele fitoterapice sunt eficiente cu condiția ca:

• să fie gestionate de către un medic cu experiență
• să fie utilizate plante dintr-o sursă de încredere.

De multe ori, din păcate, nu sunt îndeplinite aceste două criterii esențiale.

În ultimii ani s-a cunoscut o creștere reală a vânzărilor de produse fitoterapeutice, având la bază presupunerea că tot ce este natural nu poate răni. De fapt, chiar și medicamentele pe bază de plante pot provoca reacții adverse grave cum ar anafilaxia ce poate conduce la deces.Astăzi, avem remedii naturale eficiente pentru diverse patologii: tratarea bolilor inflamatorii, cum ar fi sinuzita, pentru controlarea nivelul colesterolului sau a depresiei etc.

II. Homeopatia

Spre deosebire de medicina clasică, baza teoretică a homeopatiei constă în principiul similaritărții – „Similia similibus curantur”– care afirmă că o substanță care produce un grup de simptome când este administrată unui om sănătos, poate, în anumite condiții să vindece simptome asemănătoare la un bolnav.

Medicamente homeopatice conțin ingrediente derivate din plante, animale sau minerale, care sunt supuse unui proces complex, caracterizat prin diluție extremă și potențare, conform unor reguli stricte dictate de farmacopee.

Doar diluția extremă a ingredientului activ este critica principală adusă homeopatiei, de către adversari. În ultimii ani, complexe studii de biologie moleculară și fizică cuantică bazate pe modificările suferite de apă atunci când vine în contact cu diferite substanțe, au relevat un fenomen numit ”memoria apei”, care furnizează o explicație științifică pentru modul de acțiune al produselor homeopatice.

 

Terapii moderne versus terapii tradiționale

Din păcate, atitudinea medicinei alopate față de cea naturistă este aceea a unei surori mai mari și evoluate, care privește precaut dar cu interes terapiile unei practici ingenue, câteodată eficientă, transmisă din tată în fiu, ale cărei obiceiuri au fost definite de milenii de încercare și eroare. Este tratată ca pe o formă embrionară de medicinei științifice din care medicina occidentală s-a detașat, în secolul al XVI – lea.

În prezent, deși nu se poate spune că este perfectă deoarece este parte a unui progres științific continuu, medicina alopată a atins niveluri de conștientizare și de aplicare foarte înalte.

Medicina tradițională din contră – și aici este diferența mare fată de cea alopată – deși se bazează pe acțiunea și pe eficacitatea unor plante împotriva multor boli, nu este capabilă să furnizeze acele ”dovezi certe” în măsură să formuleze la rândul lor teorii și predicții demonstrabile.

Tot atât de adevărat este, însă, că medicina tradițională cu terapiile sale naturiste a dat uneori rezultate extraordinare. De amintit exemplul pelinului, o plantă utilizată în medicina tradițională chineză ca antipiretic și despre care s-a descoperit că ar putea combate chiar Plasmodium, parazitul care provoacă malaria.

Trebuie admis că pentru o mare parte din populația globului tratamentele alopate sunt încă, din păcate, un miraj, accesul la îngrijirile de sănătate moderne nefiind deloc facil. De aceea, o cooperare strânsă între medicina alopată și medicina tradițională, îmbinând tratamentele medicamentoase cu cele naturiste, ar permite accesul populației sărace la terapii mai sigure și mai eficiente.

Mirela Boroeanu