Publicitatea şi efectele ei agresive asupra animalelor pe care le sacrificăm

Luni, 20.Iul.2015 11:41 Nutritie, Sanatate Lasă un răspuns 1 vizualizari

Pe oriunde treci sunt afişate reclame frumoase, urâte sau de-a dreptul stupide care îți forțează ochiul și îți inundă creierul. Desigur, reclama este sufletul comerțului, dar o reclamă agresivă şi inutilă te deprimă sau mai rău te scoate din sărite. Un exemplu de o astfel de reclamă îl regăsim în aceea în care care o familie de galinacee (găina mamă, cocoșul tată și puiul) sunt foarte bucuroase că oamenii le consumă și–i îmbie pe aceștia la gustul lor delicios.

Ce e greşit la această reclamă?publicitate-si-efectele-ei-agresive-asupra-animalelor-pe-care-le-sacrificam_2

Dacă analizăm povestea cu bun simț, constatăm că sîntem de un cinism înfiorător…! Imaginați-vă că o rasă ”forțoasă” și tehnologic și mental ne cucerește pentru a se hrăni cu sângele și energia noastră. Ne-ar ține în cuști supraetajate, ne-ar forța să ne înmulțim ca să-și asigure ei hrana și ne-ar sacrifica, atârnîndu-ne în cârlige în galantar. Iar noi, care nu înțelegem nici graiul lor, nici de ce fac asta, am vedea și reclame cu noi și bucuria noastră fără margini de-a fi masacrați și îngurgitați de ei.

Cum am ajuns să mâncăm atât de multă carne?

De-a lungul istoriei tot ce a fost mai rău s-a grefat foarte bine pe rasa noastră. Canibalii mănâncă și carne de om fără mustrări de conștiință, noi de ce nu am masacra bietele animale? Eu nu sunt vegetariană, dar în ultimul timp mi-e tot mai greață cînd intru în carmangerii și simt mirosul de carne în descompunere și cadavrele tranșate ”frumos”.

Necesitatea de a mânca anumită carne (sau orice fel de carne) a apărut după ce s-a scufundat Lemuria și Atlantida, când cei care au scăpat cu viață au avut nevoie de câțiva ani buni să facă o producție satisfăcătoare din cele câteva semințe pe care le aveau la dipoziție.

publicitate-si-efectele-ei-agresive-asupra-animalelor-pe-care-le-sacrificam_3Desigur că regnul animal și cel vegetal a fost pus la dispoziția oamenilor pentru ajutor. Vaca și oaia să dea lapte și lână, găina pentru ouă, etc, dar nicidecum să devină hrană zilnică pentru om. În cazuri de excepție se sacrifică firesc și animalul și vegetalul, pentru a salva omul, dar de la o necesitate la un obicei nesănătos și cinic este o cale lungă.În trecut, la țară omul tăia o pasăre pe săptămână, de regulă pe cele mai bătrâne, iar păsările nu erau ținute în cuști supraetajate și nu mâncau mortăciuni. Acum se chinuie groaznic în acele habitate create de om, îndopate zi și noapte cu făină de oase și alte E-uri și otrăvuri din concentrate. Odată cu ingerarea lor, înghițim și toată suferința, modificările genetice făcute pe ele și mai ales frica pe care o emit la tăiere.

Înainte vreme violența nu era ridicată cu cinism la grad de virtute și necesitățile oamenilor erau mai echilibrate. Copiii aveau dragoste și respect pentru cine îi hrănea și tot ei erau cei care sufereau la modul real la tăierea unui animal din curte. Acum cu aceste reclame stupide, copiii care nu au văzut în viața lor un pui viu sau un animăluț, chiar cred că acestea se bucură când sunt sacrificați și mâncați. Și uite așa se crează exemple proaste și credințe deplasate, care desensibilizează, plasînd sacrificiul altora din alte specii ca pe ceva vital pentru specia noastră, dar mai ales firesc. Ni se pare firesc să ucidem fără milă și discernământ tot ce ne cade în mână, fiindcă noi suntem ființe gânditoare și cuvântătoare. Ele sunt necuvântătoare și în opinia noastră nesimțitoare, fapt care nu dovedeşte că am evoluat, din contră, că am involuat ca specie.

 Cecilia David


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *