Plantele de leac ale dacilor – Amalusta

Cu  variantele Amolusta sau Amulusta, cunoscută şi sub numele de Apiana sau Abiano, această plantă e cunoscută astăzi sub numele de Avrămească. Amalusta înseamnă „Milostiva” însă unii autori o traduc Muşeţel sau Romaniţă.

Avrămeasca, pe denumirea ei ştiinţifică Gratiola Officinalis, mai poartă în popor denumirile de avrămeasă, milostivă, cârstineasă, creştinească, veninariţă, potroacă sau Mila Domnului. O altă denumire, Barba Boierului sau Barba lui Avraam, o leagă de celebrul patriarh biblic de unde îi provine şi numele cel mai răspândit. Amalusta se leagă direct de cuvintele româneşti milă, miloste, sau milostenie (neavând astfel nici o legătură cu limbile slave aşa cum sugereaza dicţionarele) arătând o plantă care ajută omul în necaz (malus).

Care sunt proprietățile amalustei?

Are proprietăţi iritante, iar calităţile sale de vomitiv trebuiesc atent studiate, o doză prea mare fiind considerată periculoasă. La fel cum înghiţirea unor mici cantităţi produce vărsături şi eliminarea toxinelor pe cale orală, din punct de vedere magic ea are aceleaşi efecte asupra entităţilor negative. Este asociată cu Zânele Milostive, care se spune că plâng pe ramurile avrămesei, iar acestea vin în ajutorul omului care îi cunoaşte proprietăţile ascunse pentru a lupta împotriva răului. Avrămeasca este una dintre cele mai puternice plante care alungă duhurile necurate, strigoii şi apariţiile neplăcute, unele descântece populare descriind chiar cuvintele Ielelor care spun: „Când n-ar mai fi, Avrămeasa şi cârstăneasa, Şi leuşteanul pe la fereastră, Ar fi toată lumea a noastră.”

În popor atingerea Ielelor era sinonimă cu nebunia, iar deseori psihozele depresive purtau aceasta denumire. Leacul lor consta în administrarea unor mici cantităţi din aceste plante, cum ar fi leuşteanul, valeriana sau avrămeasca, sau spălarea bolnavului cu fierturi sau decocturi. Din punct de vedere medical putem spune că anumiţi compuşi ai lor au efecte atât de puternice asupra sistemului nervos, încât substanţele active pot pătrunde prin piele direct în circuitul sanguin prin simpla aplicare a plantelor.

Proprietățile spirituale ale amalustei

Din punct de vedere subtil, energia specifică înmagazinată de către plantă are unul dintre cele mai puternice efecte de combatere a vibraţiilor de joasă frecvenţă. Se ştie că fiecare plantă acţionează ca un transformator enegetic, înmagazinând pe parcursul vieţii sale atât lumină, căldură şi substanţe active, cât şi vibraţii specifice subtile. Unele plante au vibraţii care permit entităţilor negative să se simtă „ca la ele acasă”, să spunem aşa, precum tutunul, altele au proprietatea de a deschide percepţia omului către planurile subtile, altele au rolul de a adormi sau de a induce letargie, fiecare cu specificul său.

Specificul Amalustei este de a purifica şi de a alunga influenţele nefaste, chiar şi în cantităţi mici. În trecut planta era pusă la ferestre şi deasupra uşilor sau îngropată sub prag. Acestea erau printre cele mai simple forme de protecţie energetică a unei case. Solomonarii din vechime, magii rătăcitori ai românilor, ştiau că nu trebuie împânzită casa cu funii de usturoi şi tot felul de talismane, ci trebuiau protejate numai intrările, cu o plantă sacră. Spiritele negative sau entităţile care voiau să intre se izbeau astfel de vibraţia puternică a plantei plasată la fereastră sau la poartă şi erau împiedicate să intre. Aceste obiceiuri s-au păstrat sub forma unor superstiţii, românii încă punând plante sacre la geam sau deasupra uşii, precum busuiocul sfinţit sau ramurile de salcie de la Florii.

Planta noastră de leac, Amalusta, trebuie  culeasă cu umilinţă şi spunând o mică rugăciune pentru a fi mai puternică, pentru că fiecare plantă este o entitate vie, iar ruperea ei trebuie să fie motivată. Aceasta  este explicaţia logică pentru care vracii sau descântătoarele şoptesc la ruperea ei „Avrămească, Creştinească, nu te rup cu răutate, te rup cu bunătate, să fii pază, pavăză, la prag, să te ţin cu drag. Amin”. Acei oameni nu erau nebuni care vorbeau singuri pe câmp, ci înfăptuiau un act magic deosebit. Amalusta nu este o plantă aparent deosebită, are o înălţime medie (20-80 cm), frunze dese şi flori albe sau roz, foarte gingaşe şi delicate, motiv pentru care a fost asociată acelor entităţi benefice numite Milostive, cunoscute în tradiţia hindusă ca Devas ai Compasiunii. Înfloreşte în lunile Iulie şi August, la câmpie, în apropierea apelor sau în locaţii umede, iar locurile în care răsare sunt protejate în mod natural de către entităţile care o patronează, fiind semne pe care solomonarii le căutau pentru a-şi pune cortul sau a se pune la odihnă în drumul lor.

Mihai Vârtejaru