Oamenii, fiii risipitori ai planetei

Vi s-a întâmplat vreodată să vă faceţi o listă cu lucrurile pe care le aveţi de realizat şi la finalul zilei să constataţi că nu aţi reuşit să faceţi prea multe pentru că aţi risipit timpul cu alte acţiuni neimportante?

Când aţi aruncat ultima dată mâncarea pentru că aveaţi poftă de altceva?

Cât la sută din energia pe care aţi consumat-o astăzi a meritat?

Am devenit fără să ne dăm seama fiii risipitori ai Planetei.

Nu mai ştim să preţuim resursele care ne ţin în viaţă şi nici măcar pe noi înşine

Bogăţia secolului 21 este o păcăleală care îi determină  pe oameni să consume mai mult decât au nevoie. O scurtă observaţie în orice supermarket vă va ajuta să vă daţi seama de inconştienţa fiinţelor umane, care aruncă în coş tot felul de produse inutile. Mentalitatea „ lasă, să fie acolo” este cea care a  condus la deprecierea resurselor, creând un dezechilibru în  lume.

Cămara este plină, la fel şi frigiderul, dar  a doua zi se mai găseşte câte ceva de cumpărat, dovadă că oamenii, nu doar că îşi aruncă constant banii pe alimente, articole de îmbrăcăminte şi diverse pentru casă, dar îşi rispiesc o bună parte din timp în market-uri şi mall-uri.

Explicaţia este că mulţi oameni trăiesc o manie a cumpărăturilor. Cea mai mare preocupare a lor este să urmeze standardele dictate de o societate condusă de verbul “a avea”, în loc de verbul “a trăi”.

Risipa este susţinută de egoismul speciei

Contrastul dintre îndestularea unora şi sărăcia tulburătoare a altora pune sub semnul întrebării felul în care fiinţele umane gestionează resursele pe care le-au primit de la natură. Există tendinţa de a consuma mult şi de a oferi puţin.

Se pierd în fiecare zi resurse de hrană materială cât şi spirituală.

Specia umană are în  fire un egoism care tinde a fi mascat din când în când cu acte de caritate. Unii îşi manifestă mila faţă de cei aflaţi în suferinţă în diverse perioade ale anului, cum ar fi în preajma sărbătorilor, sau în prejma unor catastrofe naturale generale, oferind ajutor, însă după o scurtă perioadă revin la obiceiurile lor risipitoare.

De ce nu încercăm să controlăm risipa zi de zi?

Putem încerca să ne gâdim la alţi oameni mai mult de două ori pe an, supunând analizei comportamentul nostru faţă de orice resursă, care ne face viaţa mai uşoară şi pe care ar trebui să o apreciem folosind-o responsabil. Să ne gândim când uităm apa deschisă la robinet, când aruncăm la gunoi pâinea cea de toate zilele,  că de fapt batjocorim planeta cu ignoranţa noastră faţă de darurile ei.

Şi mai mult decât atât, nu ne pasă nici măcar de noi înşine.

Ne risipim timpul, munca, sentimentele, ideile pentru că ne temem să le punem în practică. Ne-am obişnuit să alergăm după false senzaţii şi la finalul zilei să punem frustraţi capul pe pernă, căci am irosit timpul şi foamea spirituală tot nu ne dă pace.

Singura şansă de a corecta această nechibzuinţă este să nu mai considerăm că totul ni se cuvine. Trebuie să ne auto educăm şi să apreciem resursele materiale şi spirituale de care dispunem.

Să folosim toate resursele cu chibzuinţă şi compasiune!

Alexandra Cojocaru